Am hotărât să fiu prietena mea!

Unul dintre pașii importanți ce i-am făcut în #jocul_cunoașterii, a fost acela de a mă împăca cu mine, de a deveni prietenă cu mine însămi. Nu cred că un om se poate schimba cu totul, nici nu consider necesar asta. Cred că ce trebuie să facem este să ne îmbunătățim, să evoluăm.

Eu sunt eu. Tu ești tu. Suntem asemănători dar nicidecum, identici. Eu am multe părți în mine pe care le-am descoperit și pe care am ajuns să le îndrăgesc, dar am și părți care parcă nu se potrivesc, care nu îmi plac. Pe acestea încerc să le îmbunătățesc zilnic, cu rezultate mai mult sau mai puțin vizibile pe moment. Dar nu mă las, continui joaca, improvizez, le întorc pe toate fețele, exact ca un copil care nu reușește să își dea seama unde se potrivește o piesă de puzzle.

Uneori, îmi aminteam anumite situații și de felul cum am reacționat sau cum m-am comportat. Eram nervoasă pe mine. Multă vreme am vrut să dau timpul înapoi, să fac altfel. Dar clipa aceea, din trecut, mă reprezintă pe mine, aceea de atunci. Nu o pot schimba.

Acum știu! Știu că am sentimentele mele, trăirile mele, fricile, limitele mele. Le cunosc. Am succesele mele dar și eșecuri. Am așteptări, vise, întrebări. Rareori găsesc răspunsul potrivit, poate și pentru că nu îmi pun întotdeauna întrebarea potrivită. Însă drumul spre cunoaștere nu este pavat cu răspunsuri, ci cu întrebări. Înveți să o pui pe cea oportună, găsind până la urmă răspunsul în tine.

În timpul călătoriei mele prin sufletul meu, m-am tot împiedicat de bucăti, să le spun, neatrăgătoare. Primul impuls era să le repar sau să le neg. Am fost multă vreme în această dilemă: a ignorării sau a schimbării radicale. 

Însă într-o lume imperfectă, piesele sufletului tău sunt așezate perfect. Nu trebuie schimbate. Am realizat că pentru a putea începe procesul cunoașterii trebuie să mă accept pentru început, să mă împac cu mine. Să îmi devin prietenă. Să fac pace între bucățile sufletului meu, să elimin coflictul interior, să le ajut și pe ele să se înțeleagă, pentru a-mi fi mie de folos. Astfel, am făcut primul pas spre îmbunătățire, spre cunoaștere.

Fiți voi înșivă cei mai buni prieteni ai voștri! Acceptați-vă, împăcați-vă cu voi și deja porniți spre îmbunătățire, deja începeți joaca! Priviți-vă, ascultați-vă, simțiți-vă. Aveți încredere în voi, ca în cel mai bun prieten!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 lucruri pe care le fac atunci când nimeni nu mă privește

Ideea acestui articol îi aparține Denisei, care ne-a invitat să ne jucăm în scris și să recunoaștem public anumite lucruri pe care le facem când suntem singuri. Sunt convinsă că și voi aveți astfel de secrete, iar unele dintre ele așa vor și rămâne. Însă pe altele le pot împărtăși cu voi și sper să vă facă plăcere să le aflați. Mulțumesc, Denisa!

Stăpânul inelelor la Miercuri descoperim (quiz)

Oare câte persoane din comunitatea noastră, comunitatea O carte nescrisă, nu au văzut filmele Stăpânul inelelor sau nu au citit cărțile? Sunt convinsă că numărul este foarte mic. Tocmai de aceea, m-am gândit că vă va face plăcere ca săptămâna asta la Miercuri descoperim să faceți un quiz cu întrebări despre această trilogie, atât de […]