O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Am hotărât să fiu prietena mea!

Unul dintre pașii importanți ce i-am făcut în #jocul_cunoașterii, a fost acela de a mă împăca cu mine, de a deveni prietenă cu mine însămi. Nu cred că un om se poate schimba cu totul, nici nu consider necesar asta. Cred că ce trebuie să facem este să ne îmbunătățim, să evoluăm.

Eu sunt eu. Tu ești tu. Suntem asemănători dar nicidecum, identici. Eu am multe părți în mine pe care le-am descoperit și pe care am ajuns să le îndrăgesc, dar am și părți care parcă nu se potrivesc, care nu îmi plac. Pe acestea încerc să le îmbunătățesc zilnic, cu rezultate mai mult sau mai puțin vizibile pe moment. Dar nu mă las, continui joaca, improvizez, le întorc pe toate fețele, exact ca un copil care nu reușește să își dea seama unde se potrivește o piesă de puzzle.

Uneori, îmi aminteam anumite situații și de felul cum am reacționat sau cum m-am comportat. Eram nervoasă pe mine. Multă vreme am vrut să dau timpul înapoi, să fac altfel. Dar clipa aceea, din trecut, mă reprezintă pe mine, aceea de atunci. Nu o pot schimba.

Acum știu! Știu că am sentimentele mele, trăirile mele, fricile, limitele mele. Le cunosc. Am succesele mele dar și eșecuri. Am așteptări, vise, întrebări. Rareori găsesc răspunsul potrivit, poate și pentru că nu îmi pun întotdeauna întrebarea potrivită. Însă drumul spre cunoaștere nu este pavat cu răspunsuri, ci cu întrebări. Înveți să o pui pe cea oportună, găsind până la urmă răspunsul în tine.

În timpul călătoriei mele prin sufletul meu, m-am tot împiedicat de bucăti, să le spun, neatrăgătoare. Primul impuls era să le repar sau să le neg. Am fost multă vreme în această dilemă: a ignorării sau a schimbării radicale. 

Însă într-o lume imperfectă, piesele sufletului tău sunt așezate perfect. Nu trebuie schimbate. Am realizat că pentru a putea începe procesul cunoașterii trebuie să mă accept pentru început, să mă împac cu mine. Să îmi devin prietenă. Să fac pace între bucățile sufletului meu, să elimin coflictul interior, să le ajut și pe ele să se înțeleagă, pentru a-mi fi mie de folos. Astfel, am făcut primul pas spre îmbunătățire, spre cunoaștere.

Fiți voi înșivă cei mai buni prieteni ai voștri! Acceptați-vă, împăcați-vă cu voi și deja porniți spre îmbunătățire, deja începeți joaca! Priviți-vă, ascultați-vă, simțiți-vă. Aveți încredere în voi, ca în cel mai bun prieten!

Mona

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top