O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Un strop de prietenie

Ce este un prieten? Ce face ca o persoană cu care intri în contact la un moment dat în viață să-ți devină prieten, să se aproprie într-atat de mult de sufletul tău, încât va rămâne mereu acolo?

Sunt niște întrebări care cred ca ni le punem fiecare dintre noi măcar o dată. Victor Hugo spunea: “Prietenia înseamnă a fi frate și soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiași mâini.” Eu nu am frați, dar am fost binecuvântată cu niște prieteni minunați. Da, sunt acei prieteni pe care îi poți suna la orice ora din zi sau din noapte. Sunt acei prieteni cu care, chiar dacă nu am vorbit de zile, luni sau poate chiar ani, când în sfârșit avem ocazia să recuperăm, povestim ca și cum timpul ar fi stat in loc. Sunt acei prieteni care în fiecare zi redefinesc altruismul. Sunt o norocoasă!

Având acești oameni minunați în viața mea, m-a facut să mă întreb: oare eu sunt prietenă? Prietenia e un drum cu două sensuri…oare eu fac același lucru ca ei, pentru ei? Îmi place să cred că, DA! Dar iată că în adâncul sufletului a încolțit o îndoială. Fiecăruia îi place să primească, cu datul înapoi e un pic mai greu. Îmi dau seama că intrând într-o anumită rutină și lăsându-te dus de valul vieții, încet, încet începi să selectezi persoanele cu care vrei să-ți petreci timpul sau cele care vrei să facă parte din sufletul tău. Vorba aceea: “Cu familia te naști, prietenii ți-i alegi.” Și da, de-a lungul timpului am ales, am triat și am redus numărul, semnificativ. Acum sunt înconjurată de oamenii dragi sufletului meu. Oameni pe care îi respect și care sper să rămână în viața mea mereu.

Pentru ei și pentru mine, încerc să mă îmbunătățesc. Vreau să fiu o prietenă bună, am de la cine învăța și sper să nu îi dezamăgesc niciodată.

De fapt, dezamăgirile în prietenii, apar atunci când uităm că acea persoană de lângă noi, nu este “pusă” acolo, pentru a ne satisface nevoile sau a ne ajuta ego-ul să crească. Atunci când uităm că fiecare om cu care venim în contact, este o binecuvântare sau o lecție. Depinde de noi să învățăm sau să îmbrățișăm binecuvântarea.

Suntem norocoși cei care am reușit să avem măcar un om în viața noastră pe care să-l numim prieten. Dar norocul și mândria e și mai mare dacă am reușit să fim numiți prieten, măcar de o persoană!

Acum, ce cred eu că stă la baza unei prietenii?

SINCERITATEA și RESPECTUL reciproc! Aceste doua ingrediente cred că sunt rețeta completă și de succes pentru orice relație interumană. Nimeni nu iți va ghici gândurile. Nimeni nu va “simți” când ai nevoie de el. Prietenii nu sunt niște supereroi cu puteri paranormale, care când tu ai o problemă iși lasă viața de zi cu zi, intră într-o cabină telefonică și iși pun costumul pentru a putea zbura în ajutorul tău. NU!

Dacă vrei să definești un prieten, dacă vrei să nu ai așteptări nerealiste de la el, fă o pauza de cinci minute și uită-te bine în oglindă. Privește-ți sufletul cu ochii și inima deschisă. Joacă-te un pic cu tine! Și descoperă că un prieten nu poate să facă mai mult decât ai putea să faci tu pentru el. Și el are viața lui și nevoile lui. E om ca și tine.

Ai nevoie de el? SUNĂ-L!

Vrei să te ajute? CERE-I!

Vrei să știe cum te simți? SPUNE-I!

Vrei să iți rămână prieten pentru toată viața? RESPECTĂ-L!

Sursa foto:frienship via Pinterest.

Mona

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top