O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Litera din mână

Mulțumesc pentru curajul suflat în aripi. Am scris prima mea poezie. Ar fi trebuit să aibă urmele unui creion și ridurile hârtiei mototolite. Dar iat-o aici, expusă.

Acum… fie ce-o fi! Dacă asta era tema ?

Să-nveți să zbori nu e ușor!
Mă tachina mereu un gând, fără astâmpăr,
Dar cum să te agăți de-un “nu”
Când harpele din cer îți cântă?

Mi-am spus: fie ce-o fi, eu pot!
Măcar s-ating cu un deget, albastrul,
Mă împiedicam, de-o vreme, în negrul de pe jos
Nici roșul nu îmi mai vorbea, ca altădată.

M-am prins, cu avânt, de Z, de B, de O
Lăsând în urmă R-ul, să m-aștepte
Și cu inima nod de atâta-ntors
Mi-am ars plămânii cu văzduhul.

Și am plutit pierdută în cuvânt,
Lăsând în urmă o literă de veghe
Să îmi arate negrul de pe jos
Cum se-mpletea cu teama de-a mă pierde.

Fobia de eșec mă însoțea tăcută
Dând norilor puterea să mă plângă,
Dar cuibărită-n O, mi-am spus în gând
Fie ce-o fi, eu pot! Să zbor ca litera din mână.

(Tema de marți- Poezie, fobie)

via Litera din mână

Mona

8 thoughts on “Litera din mână

    1. Îți mulțumesc din suflet! E altfel poezia, acum am văzut cât e de greu să o scrii. Vă apreciez și mai mult pe cei care o faceți cu atâta măiestrie!
      Te îmbrățișez ???

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top