O ușă întredeschisă

Mai târziu toată lumea a dat vina pe pisică. Cel mai probabil și-a băgat obraznic boticul strecurându-se afară. Ușa a rămas întredeschisă destul cât să pot vedea. Să văd omul transformându-se în bestie.

Seara începuse obișnuit. Așezați în jurul mesei, pierduți în povești despre nimic. Un observator străin ar fi avut în față tabloul familiei perfecte. O imagine desprinsă de pe o vedere. Până nimicul l-a deranjat. Nu știu de ce nu a fost rostit bine sau poate faptul că nu oferea prea multe i-a făcut sângele să clocotească. Îmi amintesc masa dată de perete. Îmi căzuse mâncarea din farfurie și m-am aplecat să iau o bucată de pe jos. Nu mă săturasem. Însă am rămas cu mâna întinsă fără scop. Auzeam o voce nouă. Striga cuvinte nemaiauzite, ce nu aveau sens. O limbă străină pe care instinctual refuzam să o învăț.

M-am uitat și l-am văzut pe EL. Nu îl recunoșteam. Transfigurat de furie devenise mostrul din cărțile de povești. Doar că realitatea îl desena cu mai multă măiestrie. Am fugit într-un colț ferit, condusă de bătăile inimii ce strigau în pieptul meu: “Ce se întâmplă? Ce se întâmplă?”

Se făcuse liniște. Sau gândul meu și-a luat zborul înspre liniște.

Mi-am făcut curaj să merg spre baie. Pășeam fără zgomot pe lângă pereți, îmi era frică să respir. Liniștea mă asurzea. Am auzit niște icnete și am privit prin ușa întredeschisă. Un ghem de suferință zăcea încovrigată pe podea și o bestie o călca în picioare. Ochii lui aruncau ură și crimă.

Blestemată pisică! A fost prima și ultima dată când am fost martoră la așa ceva! Am suferit mult timp, tremurând la voce ridicată. Amintirea acelei seri mi-a rămas mereu în suflet. Nu puteam să accept că pentru unii aceasta este rutina zilnică. Să trăiești în neputință, îmbrățișată mereu de frică. Să nu contezi. Să fii doar ghem de sentimente și suferință transformat în sacul de box al bestiei.

Mi-am promis și m-am rugat ca eu să nu trăiesc așa ceva. Și nici că nu voi fi indiferentă la drama altei persoane. Fie că e cineva din familie, vecina de la trei sau tanti Maria de la chioșcul de ziare. Când văd semne de violență familială, îndraznesc să îmi ofer ajutorul, necondiționat! Mi-ar plăcea să fim cât mai mulți așa.

Iar voi, cele ce contați! Nu renunțați la voi, la speranță. Se vor găsi soluții trebuie doar un pic de curaj și o mână întinsă. Și acele mâini se găsesc. Sunt foarte mulți oameni care fac inimaginabilul pentru ajutorarea voastră.

P.S. Iubirea nu are niciodată pumni, doar mâini ce se odihnesc in a ta și te ajută să înaintezi. Mâini ce mângâie și se îmbină perfect în îmbrățișare. Iubirea folosește cuvinte calde si te întreabă mereu cum te simți? Iubirea ia multe forme și e foarte diferită. Dar nu e EL! Omul care din nimic se transformă în bestie.

Sursa foto

6 thoughts on “O ușă întredeschisă

  1. Of, Mona ? și iar îmi aduc aminte ca am trăit astfel de momente cu tatăl meu. Săraca mama, dacă vorbea nu era bine, dacă tăcea, iar nu era bine. Și scandaluri. Mă crezi. ..eu ca și copil nu adormeam până nu se liniștea și se ducea la culcare. Mama, a doua zi, cu noaptea -n cap, îi făcea morală. ..nimic nu zicea și seara o lua de la capăt. Mentalitatea era alta, nu că n -ar fi și acum destule cazuri. M – a ferit Dumnezeu, copiii mei n au văzut așa ceva în familia noastră. Mai bine zis, în familia care nu am fost. O zi cu iubire să ai, și restul zilelor să ți fie la fel. ❤❤

    1. Mulțumesc mult! Îmi pare foarte rău că ați trecut prin așa ceva. Fără cuvinte…Măcar acum sper să puteți să vă găsiți liniștea și pacea. Vă îmbrățișez!

  2. Eu cred ca în fiecare din noi, exista un inger si un demon, aceasta duplicitate,dualitate paradoxala prin care ne manifestam starile sufletesti. Constientizând acest lucru, doar de vointa si alegerea noastra tine mentinerea unui echilibru constant, sau sa înclinam balanta spre o extrema sau alta a celor doua aspecte, stari sufletesti.

  3. ” Sa trăiești în neputință, îmbrățișată mereu de frică. Să nu contezi. Să fii doar ghem de sentimente și suferință transformat în sacul de box al bestiei.”…aici mi-au dat sincer lacrimile….

  4. Legea patriarhatului a fost (re)volutionata de Fiul omului Hristos, în urma cu 2000 de ani, însa religia&politica imperiului roman au continuat aceasta discriminare de sex, pâna la Revolutia franceza din 1791 când prin declaratia drepturilor omului, scriitoarea revolutionara Olimpe de Gouges proclama “Declaration des droits de la femme et de la citoyenne.” principiile umaniste ale emanciparii femeii.
    Si în franta se duc azi lupte la nivel înalt pe aceasta tema:
    https://actu.orange.fr/france/ca-y-est-je-vais-y-passer-marlene-schiappa-raconte-son-agression-dans-le-metro-magic-CNT000000YQNUW.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 lucruri pe care le fac atunci când nimeni nu mă privește

Ideea acestui articol îi aparține Denisei, care ne-a invitat să ne jucăm în scris și să recunoaștem public anumite lucruri pe care le facem când suntem singuri. Sunt convinsă că și voi aveți astfel de secrete, iar unele dintre ele așa vor și rămâne. Însă pe altele le pot împărtăși cu voi și sper să vă facă plăcere să le aflați. Mulțumesc, Denisa!

Stăpânul inelelor la Miercuri descoperim (quiz)

Oare câte persoane din comunitatea noastră, comunitatea O carte nescrisă, nu au văzut filmele Stăpânul inelelor sau nu au citit cărțile? Sunt convinsă că numărul este foarte mic. Tocmai de aceea, m-am gândit că vă va face plăcere ca săptămâna asta la Miercuri descoperim să faceți un quiz cu întrebări despre această trilogie, atât de […]