O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Fir-ar ea de gură!

Mie nu-mi place să mă cert. Evit cât pot de mult. Mai aprob dând din cap, cum nici că da, nici că nu. Las să îmi scape printre dinți un Îhî… și încerc să îmi văd de treabă. Mi-a luat ceva timp, e drept, dar nici când aud adevărate inepții sau stau la masă cu Bulă/Dorel nu ripostez. Ascult, mă minunez, mulțumesc Cerului că am mai mult de două sinapse funcționale și tot îmi spun în gând o mantră ardelenească, de genul: Calmă..calmă..șăzi blândă…

Însă și când mă apucă dracii, apoi mă apucă bine. Mă scutură de-a dreptul. Pe cuvânt. Așa m-i și imaginez. Niște chestii mici și negre, care rânjesc fasolea până după urechi și care mă prind din toate părțile și încep a mă zgâlțâi de mi se încrețesc plâmânii și lor le crapă burta de la atâta râs.

Încep să tremur. La început finuț, un tremurat demn de o madam’. Apoi încep toate în mine ca piftia bunicii și urcă, în valuri, din vintre până la inimă (asta deja bate după alt ceas)…și tot mai sus. Ei dragilor, când tremuratul ăsta mi-a ajuns la fălci s-a terminat! Dracii mei deja joacă bătuta și încep a-mi scutura neuronii până îi scurtcircuitează și spurcata de gură începe.

Ea nu tremură delicat și frumos, nu! Începe a bâigui vrute și nevrute. Coboară sfinți și urcă canoane. Și uite așa, descopăr cât de multe cuvinte are graiul românesc și cât de ușor e să le pui unul după altul, fără a reuși să fii câtuși de puțin coerentă. Vă spun. Gargăunii se cred pe bulevard în capul meu și vorbirea mea capătă un tempo de îi sare pendulul oricărui metronom.

Am totuși o salvare. De undeva dintr-un ungher al minții se face întotdeauna auzită o voce. La inceput nu o aud, că prea tremură toate în mine. Dar, șoaptă cu șoaptă, tot încearcă să răzbată vacarmul de la gura mea (fir-ar ea de gură!). Când vede că nu are altă soluție îmi urlă una bună în urechi:

Șăzi blândă!

Măi, zici că aruncă cu agheasmă așa se împrăștie dracii când o aud. Și eu închid în sfârșit melița și gândul îmi începe iar:

Calmă…calmă…șăzi blândă.

Din păcate, de cele mai multe ori, trebuie să mă apuc de dres busuiocul după un asemenea episod. Noroc că am cuvinte, gesturi și fapte la îndemână.

Și voi aveți o gură cu personalitate proprie, așa ca mine?

Sursa foto: pinterest.ro

Mona

12 thoughts on “Fir-ar ea de gură!

  1. Te pup Mona 😘 Nu te – am mai citit în ultimul timp , mi – e cam lehamite de acest facebook (de anumite postari). Şi eu sunt un temperament potolit , însă am mai auzit că e bine să mai rabufnim câteodată , să dăm drumul emoțiilor negative , care , ținute ascunse ne îmbolnăvesc fizic. Te pup cu drag😘

    1. Mă bucur că ați revenit! 🤗 Este bine, e adevărat, dar și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus, pe loc. Că pe urmă tare multe ponoase avem dr tras. Cel puțin eu așa pățesc. Mă trădează gura 🙂
      Despre Facebook, sfatul meu e să faceți curățenie. Nu mai urmăriți anumiți oameni sau pagini. Selectați.
      O zi minunată, vă doresc și tare mă bucur să vă știu, din nou, aici 😘

    1. Corect! Încă de spart blide nu m-am apucat, dar la ce tonalitate are vocea mea sigur se zgârie un pic smalțul sau tabla de pe ele 😁
      P.S. Poți pune când vrei cărțile, mami le așteaptă 😊

  2. Noroc ca esti ardeleanca înteleapta, iar “neuronii” îti sunt lucizi si puternici! 🙂
    “Tot asa si limba este un mic madular si se faleste cu lucruri mari. Iata un foc mic ce padure mare aprinde ! Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre care întineaza tot trupul si aprinde roata vietii când este aprinsa de focul gheenei.” – Iacov –
    “Cel încet la mânie pretuieste mai mult decât un viteaz si cine este stapân pe sine pretuieste mai mult decât cine cucereste cetati.” – Proverbe Solomon –

  3. Eşti o figură! .D
    Şi eu sunt calmă, şi eu evit cearta pentru că dacă se ridică tonul, plâng ca o plăcintă. Dar când rămân singură bombăn şi răstorn lumea 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top