O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Și mă durea

….dorul, cum doar dorul poate durea

Ca lama pe tablă, ca creta pe vene,

Durea adânc împroșcând vise și

Iluzii hlizite spre inima mea.

Ș-atunci am smuls, cu ură, o radieră din mâna unui copil cam neatent

Să șterg amintirea, să rescriu dorul, să rog durerea să plece și ea.

Ciudat sentiment, neputința

Când stai agățată de ea,

De tăișul unei lacrimi și moliciunea unei unghii,

Ce zgârie mușchii, curgând pe obraz.

Și mă durea dorul, cum doar dorul poate durea…

Mona

16 thoughts on “Și mă durea

  1. Mona , azi îmi vine de dimineață sa plâng
    .Numai astfel de postari am avut în pagina de facebook. Dar , las’ că – mi trece .Te pup cu drag ??

    1. Nu asta a fost intenția mea, dar uneori lacrimile sunt benefice ?
      Poate e la mijloc și melancolia de luni 🙂
      Și eu vă pup! ?

    1. Cât de frumos și cât adevăr!
      P.S. Mi-am comandat “Pași”. Mi-o aduce mami vineri. Abia aștept să o citesc 🙂
      Te îmbrățișez!

  2. Când doru-a venit pe lume,
    Mama lui l-a blestemat,
    Caci ea-si dorea o minune,
    Iar el s-a nascut…baiat !… 🙂
    O seara cu liniste si pace în Suflet, draga Mona !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top