O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

O zi a mea, ziua mea

Ieri a fost despre mine. Despre minunile și binecuvântările din viața mea. Despre faptul că fiecare an ce trece nu îmi oferă doar un bilanț, ci un sentiment de împlinire.

Da, am mai împlinit un an. Dar parcă de câțiva ani încoace, acest lucru mă bucură. S-a transformat dintr-o simplă cifră, în mii de momente de neuitat. Zâmbete, râsete, uneori lacrimi. Însă nu se mai pierd în neant. Se așează perfect în sufletul meu, dând naștere la amintiri și mulțumire.

A fost o zi perfectă. M-am întors în pasul ștrengarului, în copilărie și alături de bucățile mele de suflet, am resimțit-o.

Când am revenit acasă pluteam. Oameni dragi și-au oferit răgazul să mă felicite. Le-am răspuns târziu, deoarece am ales să îmi petrec ziua fără telefon sau internet. Să simt. Să aud, din nou cum râd. Să îmi ascult inima bătându-mi în aprobare.

“Ai făcut bine, copilă. Ai reusit! Ești bine.”

Lăsându-mi vântul să-mi sufle speranțe și vise în păr, am jucat șotron cu veselia si mi-am oferit cel mai frumos cadou.

O zi a mea, completă. De mână cu minunile mele, alături de perfecta mea jumătate.

“Ești o norocoasă!”, mi-a șoptit gândul, în timp ce inima m-a îmbrățișat, zâmbindu-mi…

Mona

23 thoughts on “O zi a mea, ziua mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top