O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Trece timpul

Într-o zi din luna septembrie, mi-am spus de ce nu? Mi-am pus caietul pe genunchi și am copiat pe un blog primul meu text, pe care am ales să îl arăt lumii.

Dragul meu puiut,

Iarta-ma pentru ca:

1. Te-am dorit enorm dar nu te-am vrut. Nu stiam ce o sa insemni pentru mine, pentru tatal tau, pentru viata noastra. Erai o simpla entitate care exista doar in mintea mea si nu reuseam sa te materializez. Imi era frica de tot ce vei aduce nou in micul nostru univers si aveam o frica nejustificata ca vei “strica” buna oranduiala a lucrurilor.

2. Nu te-am iubit de la inceput. Pentru mine ai fost ceva neasteptat. Cuvantul MAMA nu insemna nimic pentru mine, nu ma definea si mai mult nu ma caracteriza. Cand cresteai incet, incet in burtica nu simteam inca nimic din ce imi spunea toata lumea ca ar trebui sa simt, ma simteam doar nepregatita si credeam ca noua luni e o perioada lunga si o sa am timp sa ma obisnuiesc… sa incep sa simt ceva, dar au trecut intr-o clipita si eu eram doar paralizata de un sentiment de panica.

3.Nu reactionez la fiecare plans al tau cu un zambet si cu o voce linistitoare. Stiu ca tu pui mic fiind, nu stii altfel sa comunici decat prin plans, si de fiecare data cand o faci ai nevoie de mine si vrei sa te simti in siguranta. Nu reusesc sa-ti ofer asta mereu. Uneori zambetul imi inghetata pe fata obosita, ochii nu te privesc mereu bland ci impaienjeniti de nesomn iar vocea uneori imi tradeaza iritarea ca abia m-am asezat sa mananc pentru prima data in zi si tu taceai de doar zece minute.

4. Nu o sa reusesc sa iti explic in cuvinte cat de mult insemni acum pentru mine, pentru tatal tau, pentru viata noastra. Am inceput sa traiesc in momentul cand ti-am auzit prima data plansul. Ai pus in ordine micul nostru univers si i-ai dat sens. Am invatat ce inseamna iubirea neconditionata si datorita tie cuvantul MAMA are semnificatie. Continui sa imi fie frica, frica ca nu o sa reusesc sa te ocrotesc de lumea si viata ce te asteapta, frica de faptul ca nu o sa pot sa fiu mereu langa tine, ca vom invata sa comunicam altfel si poate nu o sa-ti aud chemarea.

Dar dragul meu puiut, iti promit ca de fiecare data cand ma vei chema, cand vei avea nevoie de un zambet sau de o voce linistitoare sau doar sa te simti in siguranta, mama va fi acolo! Iti promit ca nu voi avea nevoie de cuvinte sa-ti spun cat te iubesc ci ca voi incerca sa-ti arat in fiecare zi…

Cu multa dragoste,

MAMA

L-am scris fără diacritice, stângaci, cu greșeli pe ici pe colo, dar nu mi-a păsat. Nu l-am recitit. A fost ceva izvorât din iubire și l-am considerat perfect. Apoi, un an de zile m-am jucat cu scrisul de-a mama. Până ce, la fel de brusc cum am început am și renunțat… Nu mai aveam nimic de spus, cel puțin așa simțeam…

Anul trecut, tot într-o zi de septembrie, am simțit nevoia să scriu pe Facebook asta:

AS VREA…
As vrea, copilul meu drag, sa te feresc de toate relele, dezamagirile si suferintele lumii. Dar, nu pot trai in locul tau!
As vrea, sa te invat sa fii rau cand trebuie, sa nu iti pese, niciun cuvant sau nicio rautate sa nu-ti ciobeasca sufletelul tau atat de fragil. Dar cum as putea face asta, cand tu ma inveti zilnic iubirea, acceptarea, toleranta?
As vrea sa ma cert in locul tau, sa aduc argumentele “potrivite”, invatate de-a lungul anilor. Dar cum sa fac asta, cand tu cresti si te transformi chiar si cand privesti in pamant nestiind ce sa zici?
As vrea sa plang in locul tau, sa traiesc eu orice durere exista sau va exista in sufletul tau. Dar cum as putea sa-ti rapesc eliberarea inimii prin lacrimi, satisfactia de a invata sa ridici capul de unul singur?
As vrea sa te invat sa iubesti din toata inima, dar cu precautie. Dar cum sa-ti sting (tocmai eu!) sclipirea din ochi si fericirea de a iubi fara intrebari. Ce s-a intamplat cu mine?
As vrea sa te invat tot ceea ce stiu, sa ai mintea mea de acum, sa nu te indoiesti nicio clipa de tine, de puterea ce o ai, de importanta ta! Dar, astea sunt lectii ce trebuie sa le inveti si experimentand, descoperind, suferind, plangand, iubind.
Ce pot sa fac?
Sa fiu aici si acolo, cu tine, alaturi. Pentru ca asta vreau. Sa-mi gasesc un loc in inima ta, un loc al meu caldut si atat de sfant, si orice ti se va intampla in viata, prin orice incercari vei trece, tu sa stii si sa simti,ca mami e langa tine!
Aici si acolo. Azi si mereu.

Tot semnat mama, tot pentru puii mei. Și la 1 octombrie, exact acum un an am hotărât că da, asta vreau să fac, să scriu! Doar că de data asta să o fac pentru mine!

Și a luat naștere O carte nescrisă! Un vis. Care s-a dovedit a fi o binecuvântare pentru sufletul meu! Așadar, La mulți ani! La mulți ani visului și speranței. Fiecare a căpătat un contur frumos și așteaptă cu răbdare să crească mari, pentru a ieși cu încredere în lume largă!

Vă mulțumesc, vouă, cei care îmi sunteți alături. Mă înclin în fața voastră. Faptul că mă citiți, că vă rupeți din timp și îmi lăsați semne ale trecerii voastre pe aici, mă face să mă simt acasă!

Azi blogul meu împlinește 1 an! Cred că v-ați dat seama 🙂

Mona

13 thoughts on “Trece timpul

  1. Sa-ti traiasca si sa-ti creasca “Puiutul” sanatos, iubitor, puternic si întelept, sa-ti umple Sufletul de bucurii, sa uiti necazurile provocate de venirea lui în aceasta dimensiune relativa, si toate suferintele de pâna acum sa se transforme însutit în bucurie, pace, fericire si sanatate pe Calea spre Eternitate…
    Un Weekend binecuvântat, draga Mona !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top

O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție
Răsfoiește Cartea mea nescrisă și poveștile să îți fie bucurie!

Această informație nu va fi niciodată dată unei terțe părți!