O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Versuri albastre

Azi îmi miroasea a albastru, iubite!

Miros de iubire stropită cu flori.

Ori poate erau doar câteva doze potrivite

De condimente albastre rupte din nori.

Și cerul e alb acum de mirare,

Văzându-ne cum ne învelim cu el.

Cum lacrimile ni se pierd amândurora-n mare,

Un amestec perfect de albastru etern.

Mona

8 thoughts on “Versuri albastre

  1. Sa stii ca iubirea ce-o porti în fiinta,
    E cheia spre noul pamânt absolut.
    Doar daca speri si traiesti prin credinta,
    Pasind spre Lumina…perfect azimut…

    Chiar daca afara e iarna, furtuna si frig,
    În casa, când arde focul iubirii Divine,
    Nu este-n lume egal, ori mai mare câstig,
    Decât sa stiu ca sunt în gând,UNA cu tine…

    https://www.youtube.com/watch?v=2Vv-BfVoq4g

    O duminica binecuvântata cu Iubirea Adevarata !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top