O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Despre zâmbete

Zâmbetul este practic un (ne)cuvânt care ne apropie de oameni. Este un râs abia schițat sau începutul unei senzații de bine. Avem capacitatea de a zâmbi în orice situație și chiar dacă uneori îl forțăm și acest lucru ne ajută să eliminăm din tensiuni, să respirăm din nou cu scop.

Să oferi un zâmbet cuiva este cel mai ușor lucru de făcut. Prin acest act, aparent natural și fără mare însemnătate, practic ne dezvelim un pic sufletul. Nu ține cont de clasa socială, putere sau nivel mai înalt al educației. Un manager de succes îi va zâmbi persoanei care îi vinde ceva și asta îi va uni. De ce? Pentru că va fi dovada că toți suntem la fel în Unicitatea noastră.

Ne îmbrăcăm în viață cu diverse haine. Titluri, diplome, statut social, orgolii, pentru a ne înfățișa celorlalți doar într-un anumit fel. Ne înmânăm carapacea cu mândrie societății, unoeri chiar celor apropiați. Dacă ne dezbrăcăm de toate acestea, ne rămâne doar sufletul. În fiecare dintre noi. Și e unic, dar atât de la fel. Gândim diferit, avem idealuri diferite, întelegem fericirea, iubirea diferit. Dar toți zâmbim la fel!

E un mic gest ce întinde o mână intre generații, între clase sociale, între oameni. Un gest care ne lasă, chiar dacă doar pentru un scurt moment, să (re)privim Umanitatea.

Într-o situație tensionată, un zâmbet apărut pe fața unuia din cei implicați ușurează un pic atmosfera. O ceartă între parteneri poate nu își găsește rezolvarea imediat, dar un mic zâmbet schițat amintește că sunt împreună, că sunt doi oameni, că au același suflet.

Zâmbetul îți poate oferi mai multă iubire decât un “Te iubesc!” spus în grabă. Îți poate oferi calmul unei clipe, o rază de speranță, o stare de bine.

Când privim un copil zâmbim aproape involuntar. Parcă sufletul copilului din noi îl salută. Carapacea noastră se sparge, nu mai e nevoie de ea. Copilul îți vede doar sufletul nu diploma din birou. Și pentru o clipă te descoperi și tu exact așa cum ești, cum ai fost. Cum poate te mai vede mama ta, privind poze de mult timp uitate.

Faceți primul pas spre o lume cu oameni mai buni, mai empatici, mai înțelegători, mai uniți, prin acest mic artificiu al umanității: zâmbetul. Împarte zâmbete în jurul tău și pas cu pas vei reuși să (re)cunoști iubirea ce te înconjoară.

O zi plină de zâmbete!

Mona

22 thoughts on “Despre zâmbete

  1. Esti o fiinta minunata,
    O capodopera sculptata de femeie,
    De-o aparenta nonsalanta
    În inima tu porti al vesniciei cheie !

    Un chip frumos, atragator senin si luminos,
    Pe care se citeste bunatate, pace, multumire,
    Însa în Suflet eu citesc, copilul inocent, sfios,
    Ce locuieste-n inima, mereu înfometat supa iubire… (de Mama) ! 🙂

    Un Weekend sublim alaturi de mama ta si de minunile tale, draga Mona !

  2. Un simplu zâmbet chiar poate schimba starea cuiva. Zâmbesc des şi încerc să le induc asta şi celor din jurul meu. Uneori îi privesc pe cei mici cu admiraţie pentru că ei nu au nevoie de motive să zâmbească. E natural şi involuntar. 😊

    1. Așa este! Să zâmbim este atât de ușor și duce așa mult bine în jurul nostru! O zi cu zâmbete îți doresc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top