O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Și tatăl are glas

Îmi aduc și acum aminte începuturile relației noastre. Când te-am văzut prima dată, când am simțit că inima mea începe sa-ți aparțină, momentul când mi-am dorit cu tot sufletul să fii a mea pentru totdeauna. Și câte vise, planuri, speranțe, trăiri!

Și am fost norocos!

Toate, încet, mi s-au împlinit. Ai devenit a mea. Soția, prietena și confidenta mea. Sincer, în acele momente nu îndrăzneam să-mi doresc ceva mai mult…

Și iată că a venit! A venit momentul când din femeie te-ai transformat în mamă! Mama copiilor mei.

Sunt și am fost nespus de fericit!

Uneori nu-mi puteam imagina că te pot iubi mai mult. Au fost și momente când a trebuit să-mi șterg de praf sufletul, pentru a scoate la iveală sentimentele pentru tine. Dar, când am aflat că îmi vei aduce pe lume o bucată din sufletul meu, te-am adorat! Mi-am amintit și ți-am amintit că ești unică pentru mine! Femeia ruptă din iubire pentru a-mi oferi mie întregul!

Ce nu știam însă, era că mă înhămam la o cursă nedreaptă. Știam că voi termina pe locul doi, dar îmi imaginam că vom trece linia de sosire ținându-ne de mână. Ori că uneori ne vom pasa ștafeta. Dar simt că te-am pierdut undeva pe drum. Te privesc și iubesc mama din tine, însă te rog oferă-mi libertatea de a-mi fi dor de femeia de care m-am îndrăgostit!

După cum spuneam, e o cursă nedreaptă. Mă simt ca o broască țestoasă care se întrece cu o leoaică. Voi femeile sunteți construite altfel. Ați primit în dar instinctul matern. Și nu i-am înțeles adevărata valoare, până ce nu l-am văzut cum își intră în drepturi în casă, în relația noastrp de când te numești mamă.

Și sunt extrem de fericit!

Îmi iubesc copiii (am învățat să-i iubesc tot mai mult pe zi ce trece). Dar, draga mea, te iubesc și pe tine! Și am momente când sunt obosit să te caut printre scutece, plânsete și nopți nedormite. Sper să nu mă consideri nedrept.

Te rog să mă lași uneori să te privesc cu adevărat în ochi. Nu voi vedea cearcănele, ridurile, panica, oboseala. Te voi privi pe tine, iubita mea din și pentru totdeauna.

Te rog să mă lași uneori să-ți mângâi trupul. A aparținut atâta timp lor, minunilor noastre, acum aș vrea doar să-l simt, să te țin în brațe cum  obișnuiam de atâtea ori.

Și te rog să te uiți uneori și la mine. Să realizezi că sunt lângă tine. Deși m-ai transformat într-un bărbat complet, cel care ți-a spus Da face încă parte din mine. Sunt aici și vreau să-mi țin promisiunea de a sta alături de tine. Însă, adeseori pare tot mai greu.

Pentru că draga mea, tu unde ești?

Te ador ca mama care ești, dar te iubesc și pentru femeia ce ai fost și știu că poți fi!

Așa că iubita mea îmi poți da un semn dacă mai ești, dacă îți vei reaminti să mă iubești și pentru bărbatul ce sunt, nu doar pentru tatăl  care am devenit?

Am să stau aici lângă tine și am să îți amintesc zi de zi că pe lângă faptul că ești o mamă minunată, ești și o femeie extraordinară!

Femeia pe care o iubesc!

[minti_divider style=”1″ icon=”” margin=”60px 0px 60px 0px”]

Te aștept și pe  Facebook pentru mai multe nescrise 🙂

Sursa foto: Pixabay

Mona

28 thoughts on “Și tatăl are glas

  1. Da e bine sa existe un echilibru între latura de părinte și cea de soț, iubit, la fel și la mama unde presiunea este mai mare . Ai transpus foarte frumos ideea.

    1. Mulțumesc foarte, foarte mult Potecuță! Am să trec și eu zilele astea pe la tine, că în sfârșit am internet 🙂

  2. Povestile tale nescrise ma fascineaza, Mona! In spatele cuvintelor scrise sunt adevaruri profunde nescrise… care, determina pe cititor sa citeasca… o data… si inca o data…

  3. Se spune ca regele Solomon a avut 1000 de femei si în toate acestea nu a gasit nici una dupa inima si întelepciunea lui. Iata câteva gânduri scrise de acesta în cartea “Proverbe”.
    “Cine gaseste o nevasta buna gaseste fericirea; este un har pe care îl capata de la Domnul.”
    “Cine poate gasi o femeie cinstita ? Ea este mai de pret decât margaritarele.”
    “Casa si averea le mostenim de la parinti, dar o nevasta priceputa este un dar de la Domnul.”
    O seara sublima si o duminica d,ivina plina de iubire si Lumina, alaturi de minunile tale, draga Mona, !

  4. Foarte frumos, chit că este scris de o femeie. 🙂 Iar noi acum, ce mai putem zice?
    -Aaah! Mi-a suflat Mona vorba din gură. Exact asta am vrut să spun și eu draga mea, frumoasa mea… Dar știi, de când te-am cunoscut eu mi-am pierdut glasul… Uite, eu am fost în spatele declarației pe care ai citit-o mai devreme și ți-a plăcut. Chiar eu!

    1. Ce frumoasă interpretare! 😁 Ei, dacă nu am greșit în spusele mele și am reușit să îi dau glas tatălui, sunt foarte fericită!
      O seară minunată să ai!

  5. E bine sa nu uitam cand devenim parinti sa privim la sufletul celui cu care impartasim viata. Uneori avem doar asteptari, uitand ca o relatie are nevoie in primul rand de caldura unei priviri.

  6. Acum dacă veni vorba… aș avea o mică mențiune. Copiii sunt iubiți încă din starea de embrion. Când afli că acolo, în pântecele drag s-a înfiripat un vlăstar… Bucuria este incomensurabilă. Amestecată cu spaimă cât cuprinde, desigur, dar… simți că îl iubești total. Așadar iubirea nu vine treptat, ci dintr-o dată. Și dacă nu poate crește, pentru că este deja întreagă, își schimbă mereu și mereu culorile. Asta se întâmplă. Se colorează neîntrerupt.

    1. Sunt perfect de acord! Minunat spus se colorează neîntrerupt! Dar, eu am ales să fiu sinceră și să vorbesc despre realitatea mea. La primul copil nu a fost ca în povești sau cum mi-aș fi imaginat, dorit. Am învățat să accept să fiu mamă, să fim părinți. Dar și când l-am văzut și iubirea a pus stăpânire pe mine… Doamne, ce de culori!
      O Duminică minunată să ai!

    1. Da, așa ar trebui! Și vreau să cred că este o realitate cât mai prezentă în viața noastră. Te îmbrățișez!

  7. Am asociat cleștele care îmi strângea inima de câte ori mă gândeam „cum va fi?” unei spaime firești (va fi sănătos? , ne vom descurca?, vom face față greutăților?) dar care era totuși mai palidă decât bucuria că, gata: am devenit nemuritor! Sunt conștient însă că mamele au niște „sarcini” în plus, și deci temeri mai mari.
    Sunt atâtea fațete ale bucuriilor (și grijilor) care aveau să urmeaze, că n-am știut un spectru mai larg, cu care să le compar, decât cel al culorilor.

    1. Da, exact așa am fost și noi. Am crezut că la al doilea ne va fi mai ușor. Ne-a fost, într-un fel, dar emoțiile și speranțele de a fi bine au fost aceleași. Și da, iubirea față de copii e un curcubeu de trăiri. E unică în frumusețea și puterea ei. La fel mă simt și eu acum, nemuritoare. Voi dăinui o vreme măcar pe acest pământ sub forma unei amintiri sau a unui gând…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top