O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Astăzi scriem împreună!

Astăzi vă invit la joacă! Vă invit să scriem împreună!

Ziua de 2 Aprilie pentru foarte multă lume înseamnă Ziua de conștientizare a autismului.Pentru mine, are și o altă semificație. Este ziua de naștere a scriitorului meu preferat (străin), Émil Zola!

Mi-am amintit de un citat din cartea sa, Germinal.

Dacă oamenii s-ar iubi unii pe alții doar un pic, ar fi atât de fericiți!

Émil Zola – Germinal

Pornind de la această idee și tot ceea ce ea vă transmite, lăsați-mi un comentariu!

Scrieți ce și cum doriți. Cum simțiți sau ce gând ați avut când ați citit cele de mai sus. Eu le voi strânge, apoi, într-o povestire nescrisă, pe care o voi publica și o vom citi împreună!

Ce spuneți, ne jucăm? Scriem o poveste împreună?

Vă aștept cuvintele cu cel mai mare drag și nerăbdare!

Să înceapă joaca!


Vă invit și pe pagina de Facebook pentru mai multe nescrise 🙂

Și nu ezitați să faceți parte din poveste, lăsându-mi un comentariu.

Mona

44 thoughts on “Astăzi scriem împreună!

  1. Credeam de asa de multe ori ca iubirea e grea. Ca doare. Ca nu e pentru noi. Ca poate am pierdut-o si nu o sa mai gasim alta la fel. Ca e doar pentru altii, mai norocosi.
    Ce uitam, e ca iubirea e in toate.
    E suficient sa privesti un bebelus. El s-a nascut din iubire si s-a nascut iubind. Se vede clar in ochii lui, toata dragostea din lume e acolo.
    Asa ca de ce ni se pare iubirea grea cand ea e atat de fireasca? Cand ea e in toate in jurul nostru?

  2. Vorbind despre iubire, ne-nchipuim că știm.
    Căci încă din pruncie-am învățat să ne iubim
    Pe noi, pe cei ce sunt ai noștri, ori mai apoi devin…
    Dar în oglinda dragostei creștine, vedem că e puțin.

    Și de iubesc străinii, sau cred eu că-i iubesc,
    La un percept, mărturisesc, tot mă împotmolesc:
    „IUBEȘTE-L CA PE TINE ÎNSUȚI, PE CEL CE ȚIE ȚI-A GREȘIT!”
    Ziceam că știu și pot, dar Doamne, mi-am închipuit.

  3. Încercăm să învăţăm despre fericire, o disecăm, o analizăm, căutăm “remedii” şi facem ofeorturi de a urma nişte etape care promit că, la final, vom fi fericiţi. Uităm însă cât de la îndemână e totul, şi cât de simplu. Nu e nevoie decât de o inimă deschisă spre ceilalţi. Aşa putem oferi şi primi în acelaşi timp.

    1. Da! Dacă inima ne e deschisă și nu avem teamă de cine ar putea intra, iubirea și fericirea va face parte din noi!
      Mulțumesc tare mult, Potecuță!

  4. Candva omul a locuit lângă Iubirea Absoluta iar fericirea pe care o trăia continuu, nu se poate descrie!
    Trăirea era atat de puternica incat s-a impregnat in fiecare celula a lui si el a transmis-o generațiilor urmatoare fara sa-si de seama….
    Urmașii lui nu-si pot aduce aminte de ea, dar o doresc inconstient….
    De aceea suntem însetați de iubire si niciodată
    nu o sa fim pe deplin multumiți…

  5. Cineva spunea cândva că nu există iubire, ci doar dovezi de iubire. Mi s-a părut superficial și ipocrit.
    Pentru că străduindu-ne, uneori peste măsură, să oferim aceste “dovezi”, pierdem esența.
    Mai mult, căutăm reciprocitate și facem troc cu un senintement incomensurabil.
    Avem oare fiecare “rezerva” noastră limitată și ne e teamă că dacă o oferim se epuizează?
    Dar când primim, se reface stocul?
    Oamenii ar fi foarte fericiți dacă s-ar iubi puțin și nu s-ar mai judeca deloc. Dacă s-ar compara cu alții prin prisma lui “a fi” și nu al lui “a avea”.
    Un pic de iubire și de acceptare nu a omorât pe nimeni.

    1. Foarte adevărat! Dovezile până la urmă se simt, atunci când ești deschis să iubești și să accepți că ești iubit! Ar trebui să se renunțe la așteptări, să ne rezumăm la dorințe și să ni le exprimăm. Chiar și în iubire!

  6. Parafrazandu-l pe Emil Zola, adaug, fara sa exclud… daca omul s-ar iubi pe sine doar un pic, ar fi atat de fericit!

    Mai bine spus… ar redescoperi cu adevarat Fericirea.

    Problema noastra in societatea de astazi este ca am uitat sa ne iubim propria persoana. Am uitat sa avem coloana vertebrala si ne dezorienteaza notiunea de respect de sine.

    As putea continua dar prefer sa spun ca totul este rastalmacit. Ceea ce a fost simplu, a devenit alambicat. Ceea ce a fost evident a devenit o taina.

    Este ca si cum am trai intr-o lume upside down. Ai vazut filmul? O superba pledoarie pentru ca doua lumi antagoniste sa-si dea mainile si sa-si uneasca inimile.

    Cu mintea de acum cred ca… in clipa in care omul se va iubi pe sine cu adevarat, va sti sa-si uneasca toate partile de sus si de jos, de la stanga si de la dreapta, din fata si din spate, din exterior si din interior.

    Atunci si doar atunci, va putea sa ii iubeasca si pe ceilalti. La inceput putin… desi iubirea cantitativa as cataloga-o ca fiind un nonsens.

    Iar cand Iubirea va fi revelata, sufletele inchorsetate in trupuri de carne, isi vor aminti ceea ce stiau din eternitate.

    Si, valul dintre lumi se va ridica.

    1. Minunat, Mirela! Da, iubirea de sine este un alt aspect, despre care ori se vorbește prea puțin ori prea mult și se exagerează. E bine să avem încredere în noi,să iubim și să fim iubiți!

  7. Iubirea – ce cuvânt frumos şi prea puțin înțeles.
    Din toate câte sunt în lumea asta, ce-ar mai fi de adăugat când vorbim despre iubire? Bătăi de inimi mențin viața, iar zâmbetele fericirea. Însă iubirea le uneşte pe amândouă…Ei bine, ce-i iubirea? De fapt, ce-ar fi omul fără ea? Nimic n-ar mai fi la fel. Nici viața, nici moartea, nici toate câte sunt. Poate că nici n-am fi fost fără ea. Dar iată că suntem şi prea puțin înțelegem că “dacă oamenii s-ar iubi unii pe alții doar un pic, ar fi atât de fericiți.”

  8. De am iubi în taină câte-un pic,
    Iubirea o rugăciune ar deveni.
    S-ar înălța din sufletul smerit,
    Ca un altar cu flori de dor împodobit.

    De am iubi în taină câte-un pic,
    Gândul din inima răpită
    Ar picura pe al vieții condei plin de idei,
    Stropi de iubire răvășită.

    De am iubi în taină câte-un pic,
    Visul poet ar deveni și-ar scrie
    Pe luna ce tainele ne știe,
    Despre iubirea ce arde în neștire.

    De am iubi în taină câte-un pic,
    Am povesti amorul
    Printre cuvinte înrourate
    De lacrima ce se ascunde printre șoapte.

    De am iubi în taină câte-un un pic,
    La poarta sufletului fericirea ar bate.
    Ca ea în lume nu-i nimic,
    E visul oricărei inimi ce în noi se zbate.

  9. Zilele trecute asteptam in fata magazinului de paine cu gemenii in carut. Coada mare si prefer sa stau afara cu ei. Intra intre timp o fata blonda, slaba cu un catel de talie mica in brate. Nimeni nu zice nimic. cand ajunge in fata, ii da drumul jos. Isi ia ce doreste si iese afara cu cainele in lesa. ii spun ca este pasibila de amenda siincepe sa ma jugneasca ca nu am eu vaccinuri cate are cainele ei, ca este mai curat ca mine si sa am grija cum vorbesc cu ea. Apoi ma intreb de unde mi se tot imbolnaseste la stomacel copiii. Unde era iubirea ei pentru semeni? Unde?!

    1. Exagerezi un pic. Faptul că îl ținea în brațe spune multe. Iar enterocolitele copiilor tăi mai mult ca sigur sunt virale, mai ales că sunt așa de dese. Da, cam despre asta e vorba. E bine să atragem atenția, dar respectul reciproc îl consider mult mai important.

  10. Frumoasa initiativa!
    Un mic gest,un pic de bun simt, o mica apreciere poate schimba lumea in bine,iar oamenii ar fi mult mai apropiați unii de altii si s-ar ajuta daca ar predomina iubirea. Iubirea aduce fericirea.

  11. Am revenit la tine si culmea, chiar azi. Am citit 2 carti de Zola, una era despre o tipa saraca ce lucra intr-un magazin de tesaturi si care mi-a placut, dar cel mai mult nu aceea m-a impresionat, ci Germinal care e geniala mai ales ca, din cate stiu, Germinal e tocmai despre Aprilie, nu-i asa, se referă la semintele care incep sa iasa din pamant 🙂 Cartea e de o tristete covarsitoare si arata modul in care traiau acei mineri, iar Zola cunostea destul de bine ce descrie in carte pentru ca el insusi lucrase in mina. Familiile numeroase, care aveau acea meserie ingrozitor de grea, casele saracacioase in care traiau, baia pe care si-o faceau unii dupa altii impartind apa si povestile de dragoste ce se teseau (mai ales povestea dintr eprotagonisti in timpul accidentului din mina) m-au uimit si m-au facut sa apreciez mult de tot cartea. Nici nu stii cat de mult iti multumesc pentru ca ai pomenit azi de Zola. Da, GERMINAL se afla clar in top 5 carti iubite de mine si as reciti-o oricand.
    p.s.: scuza-ma de partea aia cu interviul, am fost obosita, asta-i adevarul, dar ma refac si revin cu detalii. Promit!

    1. Bine ai revenit, Florina! Chiar mă gândeam dacă ești ok că am văut că nici nu ai prea mai scris. Cu interviul nu îți face probleme. Când poți și ai timp!
      Daaaa, Germinal este și va fi una dintre cărțile mele de suflet! Nu degeaba l-am numit pe Zola scriitorul meu preferat. Îi ador scrierile! Mulțumesc tare mult pentru popas! O seară minunată să ai!

  12. Îl celebrăm azi și pe Hans Christian Andersen povestitorul neîntrecut. 😊
    Frumoasă ideea ta!
    Despre iubire s-au scris și s-au tot scris povești mai mult sau mai puțin reale. Este un subiect foarte ofertant.
    Cred că vei adună suficiente comentarii la obiect pentru o poveste adevărată. Succes!

    1. Da, am aflat! Minunate povești, minunat univers a creat pentru copiii de pretutindeni!
      Mulțumesc, Dana pentru semnul lăsat! O seară minunată să ai!

  13. Pana la urma autismul cred ca asta atrage, iubirea. Cunosc cativa copii care sufera de aceasta boala si asta fac ei, cersesc iubire si e tare greu cand nu o ofera nimeni.

  14. Sincera sa fiu ma asteptam sa citesc o postare lunga, cum e moda acum. Cat despre Zola, nu am nicio parere, nu l-am citit si nu simt ca ar trebui s-o fac. Prefer autorii americani.

    1. Urmează o postare mai lungă, deoarece voi scrie textul cu ajutorul comentariilor lăsate. Acesta era îndemnul 🙂 Cred că toate se citesc la timpul lor. Mie îmi place foarte mult Zola, dar citesc, bineînțeles, mult mai mulți autori.
      Mulțumesc mult pentru semnul lăsat și îți doresc o zi minunată!

  15. Foarte faina ideea. Nu știu dacă e prea târziu, dar zic ca iubirea e singura infinita într-o lume plina de posibilități limitate. Manifestarea ei, mai ales asupra celor mai slabi, mai nevoiași, mai puțin norocoși asa cum sunt și copiii orfani, autiști, bolnavi de boli incurabile etc este un prilej de a dovedi ca nu ne am pierdut noi ca oameni, ca mai putem iubi măcar un pic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top