O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Discuții nescrise: Este tehnologia dușmanul culturii și al educației?

Săptămâna trecută am dat din întâmplare peste o poză. O imagine care prezenta foarte sumbru o așa zisă realitate a zilelor noastre.

Despre această poză este vorba

Mi-a dat senzația de exagerare. Deși știu că se folosește această tehnică, aceea de a hiperboliza un efect nociv, pentru a transmite un mesaj, perspectiva oferită de ilustrator mi s-a părut prea de tot.

Să fie tehnologia dușmanul culturii și al educației?

Pornind de la această întrebare am invitat membrii grupului O carte nescrisă de pe Facebook la o șezătoare. O discuție liberă în care să încercăm să răspundem la niște întrebări, care, din punctul meu de vedere, se făceau auzite în această imagine.

  • Sunteți de acord cu această poză?
  • Chiar credeți că tehnologia este dușmanul culturii, a educației?

Eva: Oarecum, da. Este mai tentantă tehnologia, în special pentru cei tineri. Totuși, utilizată corect și responsabil, nu ar fi chiar atât de “negativă”. Problema este, însă, că tineri și copiii sunt ușor (sau grav, unii) dependenți de tehnologie, uitând de orice altceva. Ca să îți dau un exemplu personal, deși citesc mult, adeseori tehnologia îmi distrage atenția și mă face să mă pierd în ea, pierzând astfel timp prețios în care aș putea citi.

Kati: Dacă nu ar exista tehnologia, nu am putea discuta aici, acum! Nu tehnologia e vinovată, noi ca părinți, școlile… Eu de când am copii, le tot citesc, le arăt cărți, le spun cât de mult ne ajută…. De noi depinde dacă lăsăm tehnologia sau altceva să ne “îngroape” cărțile, cultura.

Cristi: Pe un telefon mobil poți citi o poezie de Pasternak, iar cartea pe care o citim poate fi Mein Kampf. Cu alte cuvinte, să nu confundăm forma cu fondul. Nu contează cum citim, ci ce citim.

Kinga: Da și nu! Da, pentru că tinerii preferă să piardă timpul pe facebook, recunosc și pe mine mă fură, dar recunosc foarte des îmi încarc pe telefon cărți. Când am de stat la coadă prefer să citesc.

Emil: Este dușmanul cărților clasice. Asta da. Al culturii în general, nu.

Albert: Rezistenta la schimbare este mare. Cred ca tehnologia este benefica educatiei si culturii. PS. Apropo, 2 din 3 tineri considera ca tot ce au nevoie sa stie gasesc pe YouTube (sa schimbe o roata la masina, sa instaleze un program, sa urmareasca o sinteza etc.).

De exemplu, eu mi-am deschis singur bordul la masina cu ajutorul unui clip de pe YouTube in care era precizat exact locul unde sunt clemele de prindere si cum se scot. Altfel spus, democratizarea accesului la educatie si cultura se intampla sub ochii nostri, iar unele persoane considera ca sunt mai “culte” daca au citit romanele lui Tolstoi in format printat, dar dovedesc multa intoleranta cu modul in care altii prefera sa “consume” informatia. Cred ca cel mai bun exemplu de educatie online la nivel mondial este  Khan Academy.

Cora: Sunt oameni și oameni. Știu mulți care-și duc viața aproape exclusiv în spațiul virtual. Așa ceva cred că se cheamă dependență și ar trebui tratată. Pentru utilizarea tehnologiei de acest gen în mod inteligent, rațional, nu pot să zic decât Da. Telefonul poate fi dușmanul culturii pentru cei lipsiți de… cultură, dar celor cam rupți de lumea civilizată (ca mine), le poate aduce cultura aproape. Dacă am terminat cărțile aduse de acasă, citesc câte ceva în format pdf. Dacă până în octombrie nu mai e niciun concert pe nicăieri, îmi caut un radio online care-mi da ce vreau. Când sunt în autobuz și mă gâdilă vreo idee, o notez în telefon. Când am de scris ceva mai mult și știu că nu am pe ce să pun un caiet, tot pe telefon scriu, corectez, ajustez… M-am adaptat, de nevoie. Ca să nu mă pierd prin pustiul de toate felurile.

Dana: Nu consider că tehnologia e dușmanul culturii, ci mai degrabă îi oferă șansa să se dezvolte în lumea tinerilor. Ba mai mult, o persoană căreia îi place să citească în format fizic, nu va renunța doar de dragul unui ecran.

Roxana: Sunt dependentă de tehnologie, însă învăț să o adaptez nevoilor și scopurilor mele. Cred că schimbarea ajută evoluția și sper ca în timp, tehnologia să sprijine cultura și mai mult, acum e relativ nouă și noi suntem generația ce o testează la început. Clasicele cărți sau cursuri vor fi un sport, însă viitorul va fi digital. În curând hârtia va dispărea.

via GIPHY

Otilia: Nu sunt de acord cu această poză. Eu cred că tehnologia, internetul ne ajută și ajută în general, chiar și cultura, nu lupta una cu alta. Uneori asta credem noi. Dar, în realitate, mi se pare că ele lucrează bine împreună. Nu mi se pare că se scriu mai puține cărți, din contră, tot aud de oameni care scriu și publică. De citit … hmmm, nu suntem chiar cei mai mari cititori, dar nici înainte nu cred că eram în tot.

Cât despre forma cărților: nici nu contează dacă sunt în format clasic sau nu … Important este să le citim. Ba cred că e mai bine că sunt și în format digital, așa poate ajung la și mai mulți.

Legat de asta, îmi aduc aminte, când eram studentă am participat la o conferință la Facultatea de Litere, unde era invitat scriitorul Radu Cosașu. La final, cineva l-a întrebat: ”Credeți că se mai citește? Sunt în pericol cărțile?” iar el a răspuns: ”Tu citești?” Cel din sală a răspuns ”Da”. ”Bun, deci se mai citește.” Cred că ideea asta că tehnologia și internetul nu sunt bune, este pentru că suntem rezistenți la schimbare. E ceva nou, ceva ce încă nu putem cuprinde cu mintea noastră.

Eu mă bucur ca Natalia s-a născut în lumea asta. Că are acces la tehnologie, că poate să învețe și să descopere atât. Nici nu mă interesează cum va citi cărțile, important este să citeasca și să descopere. Mie îmi plac tinerii de azi, care au acces la internet și atâta tehnologie. Sunt deschiși, liberi, curajoși. Comparațiile cu vremurile in care noi jucam șotron și eram mai fericiți nu mi se par corecte pentru ei. Fiecare generație e diferită, nu mi se pare că ei sunt prea triști fără șotron. Clar tehnologia este bună, nu este dușman al culturii sau al cărților.

Roxana: Educația și cultura se perpetuează prin impărtășirea informației de la creator către cel ce recepționează. Tehnologia este un instrument, așa cum au fost până acum doar carțile. Instrumentul nu e vinovat pentru felul în care e folosit…

Dana: Tehnologia poate fi o sursă bună pentru a evolua sau o sursă pentru autodistrugere. Depinde cum ne folosim fiecare liberul arbitru.
Nu știu alții cum sunt, dar eu încă iubesc cărțile clasice.

Carmen: Cred că tehnologia e un instrument necesar în ceea ce înseamnă procesul cunoașterii în zilele noastre. Educația în materie de tehnologie e la fel de necesară pentru a învăța oamenii cum să filtreze informațiile și să le treacă nu doar prin rațional, adevăr, etic, moral ci și prin filtrul personal, evitând să devină oameni cu păreri și gânduri împrumutate.

Mereu am spus că a îmi ține copiii departe de tehnologie în secolul XXI înseamnă a le induce practic un handicap și ca părinte consider că datoria mea e să îi educ în a își căuta, gândi, verifica informația digitală, nu în a o urî. Nu sunt de acord cu poza. Omul a creat tehnologia pentru a își ușura viața, nu a o goli de conținut.

Noi, consumatorii de tehnologie, trebuie doar să ne amintim asta și să ne bucurăm frumos de timpul câștigat, când în loc să umblăm prin biblioteci sau dicționare găsim spre exemplu ce avem nevoie la un click distanță. Într-un fel, deși ador mirosul și răsfoitul cărților clasice sunt recunoscătoare și kindle-ului – o bibliotecă portabilă, fără consum de hârtie (environment friendly ceea ce devine tot mai critic), cu lumina încorporată, astfel încât să poți citi liniștit noaptea, fără să deranjezi pe nimeni…

Homo sapiens cred că evoluează înspre “homo sapiens tech” și oricât ne-am împotrivi, la fel cum au făcut-o toate generațiile anterioare pe o temă sau alta, va veni momentul acceptării și abia atunci vom folosi probabil tehnologia la adevărata ei valoare (și exclud din această valoare folosirea inadecvată și exagerată a social media). But that’s just me thinking out loud.

via GIPHY

Diana: Nu cred că tehnologia poate omorî cartea/cultura. Dimpotrivă, e un instrument necesar în promovarea acesteia și în a o face mai atractivă pentru noile generații.

Dorina: Tehnologia nu este în niciun caz un dușman al culturii. Ba dimpotrivă, aș zice, dacă mă gândesc că permite accesul unor mase mari de oameni la multe creații artistice, de la filme la tablouri, de la spectacole de dans la expoziții de fotografie. Și lista poate continua. Cât despre cărți, eu cred că lumea ar fi mult mai săracă fără bibliotecile digitale, care sunt tot o realizare tehnologică, nu? Deci nu, categoric nu sunt de acord cu imaginea.

Almona: De fiecare dată când aud sau văd chestii de genul ăsta îmi aduc aminte de o replică dintr-o piesă de teatru. Piesa n-o mai rețin, dar replica m-a marcat: “Mulți scribi și-au pierdut slujbele când s-a inventat tiparnița”.

Eu cred că tehnologia este doar o altă formă.

Când eram mică, îmi citeau părinții povești, dar ascultam și discuri cu basme.
Dacă vrei să citești, citești în orice format.

Problema nu este tehnologia în sine, ci modul și scopul în care o folosești.
Deocamdată, mie internetul mi se pare o sursă rapidă pentru aflare. De aici până la învățare, e cale lungă.

Și un alt aspect, nu cred că tehnologia este nocivă atâta timp cât o poți controla. În momentul în care te controlează ea și chiar te înlocuiește, poate deveni periculoasă.

Concluziile sunt evidente

M-au bucurat mult toate aceste răspunsuri. Am fost de acord cu toate și mi s-a confirmat ceea ce gândeam de la început.

Nu tehnologia este vinovată pentru lipsa de cultură și de educație din societatea noastră.

Nicun telefon sau orice alt gadget nu îți va putea lua ceea ce tu ai deja. Educația începe în familie, se prelungește în școală, dar continuă cu tine. Fenomenul de dependență de social media este cu totul altă discuție. Aici mă refer strict la tehnologia de azi, care folosită adecvat și cu un scop clar, ne ușurează viața și poate fi chiar un instrument extrem de util prin care să îți îmbunătățești cunoștințele, să continui să te educi.

Pentru că educația nu se încheie în momentul când ai o diplomă în mână sau ai auzit ultimul clopoțel de ieșire.

Voi ce părere aveți?


Vă invit și pe pagina de Facebook pentru mai multe nescrise 🙂

Și nu ezitați să faceți parte din poveste, lăsându-mi un comentariu.

Sursa pozei îmi este necunoscută. Drepturile îi aparțin în totalitate autorului.

Mona

5 thoughts on “Discuții nescrise: Este tehnologia dușmanul culturii și al educației?

  1. E exagerată fotografia, da. Nu telefonul sau internetul cauzează lecturii, dacă e să ne limităm strict la mesajul imaginii. Spun unii că mulţi elevi nu mai citesc şi caută pe net rezumatul cărţilor. Ok, care-i diferenţa dintre ei şi noi, cei care scriam în disperare comentarii pe pagini întregi şi apoi eram nevoiţi să le învăţăm ca pe apă, fără să contribuim cu nimic la interpretarea cărţii citite?
    Fac o comparaţie puţin forţată acum dar şi focul, descoperirea cea mai benefică omenirii, este dăunător dacă ajunge în mâinile cui nu trebuie. Depinde de cum e folosit, atâta tot.

  2. CUVÂNTUL vorbit/scris, este expresia si rezultatul gândirii rational-sentimentale, energia libera cea mai puternica a Universului, emisa sau receptionata pe lungimi de unda si frecvente infinite, prin care omul are posibilitatea de a comunica si transmite mesaje semenilor sai realizând punti de legatura (conexiuni, atractii) sau ziduri de separare si aparare (respingere, izolare) manifestari caracteristice normale.
    Cartile sunt creatii literare ale gândurilor si peronalitatii autorului (sursa) exprimate în cuvinte care au menirea de a transmite publicului cititor (receptor) imaginatii fictive, sentimente, simboluri, idei si ideologii care vor afecta perceptia cititorului, creindu-i stari sufletesti de frecvente joase sau înalte, tristete sau bucurie, pesimism sau optimism, regres sau evolutie, în toate dimensiunile si aspectele perceptiei sufletesti a cititorului.
    Cartile sunt medicamente vindecatoare sau arme nimicitoare, care influenteaza, formeaza, conduc, transforma, evolueaza/involueaza, societatea omeneasca spre viata sau spre moarte, în functie de modul în care, individual, fiecare îsi raporteaza sinele la mesajele receptionate, fie audiate fie vizualizate, în functie de nivelul perceptiei si constientizarii mesajului acestora, de punctul de vedere si perspectiva analitica si nu în ultimul rând de raportul dintre autor si cititor.
    O zi sublima cu pace si Lumina în Suflet, draga Mona !

  3. Totul trebuie facut cu moderatie si fiecare isi pierde/doneaza/investeste timpul unde considera el ca merita. Uite eu am realizat ca-mi place sa stau pe blog (sa scriu/ postez/ comentez) mult mai mult decat pe FB asa ca am renuntat la cel din urma si mi-e bine asa, dar asta nu inseamna ca toti oamenii trebuie sa-si inchida conturile de FB. Apelam la discernamantul din dotare si vedem cum folosim retelele sociale si, mai ales, cum ne educam copiii.

  4. Mi se pare exagerata. Un picut trista, dar exagerata.
    Da, e adevarat ca e u prefer cartea scrisa, dar am citit si in format electronic. Tehnologia ne ajuta sa evoluam. sunt convinsa ca daca as fi ramas la tocul si penita cu care mi-am inceput aventura printre litere si as fi refuzat orice inseamna tehnologie, as fi fost mult mai saraca, si nu ma refer aici la sensul strict al cuvantului. Doar ca trebuie un pic de masura in toate. Cum spunea tatal meu, creierul ti-a fost dat sa il folosesti cu intelepciune, nu ca sa iti tina capul pe umeri, asa ca ai grija ce faci cu el!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top

O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție
Răsfoiește Cartea mea nescrisă și poveștile să îți fie bucurie!

Această informație nu va fi niciodată dată unei terțe părți!