O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

De vorbă cu cititorii: Mirela Carmen Simon

Astăzi la De vorbă cu cititorii vom descoperi un om fascinant. Scriitoare de succes, blogger și om care dăruiește. O persoană pe care o admir foarte mult și căreia îi mulțumesc pentru disponibilitate, ajutor și nu în ultimul rând, pentru că a acceptat invitația mea de a răspunde la aceste întrebări.

Să o descoperim pe Mirela Carmen Simon!

Bine v-am gasit, Mona! Pe tine si pe cititorii tai. Iti multumesc pentru invitatia de a participa la acest interviu. Cu mare drag raspund la orice intrebare asa ca… ai grija ce intrebi…

(Si… ca o paranteza de inceput… o sa raspund in stilul meu… fara diacritice. Fac precizarea acum, ca sa te “salvez” de la editarea textului si, totodata, sa cer scuze cititorilor pentru acest lucru. Dar… ce sa fac… e o fixatie a mea de a nu invata sa folosesc diacriticele pe tastatura.)

Scriitor, traducator de carti, inginer, project-manager, content marketing strategist, blogger, indragostita de joaca cu energiile, vesnica studenta in cautarea Adevarului Suprem, extrem de mandra mama si adorata sotie… acestea sunt doar cateva cuvinte prin care as putea sa ma descriu.

Dar mai presus de toate, cred cu tarie ca, daca insisti sa crezi ca doar inotul este posibil, s-ar putea ca niciodata sa nu inveti sa zbori. In consecinta, experimentez, experimentez si… ma bucur cu toata fiinta mea de viata. Asa cum iti doresc si tie si cititorilor tai dragi.

Mirela

Website-uri am fix 13. Nu neaparat ca as colectiona website-uri dar… bloggingul este una din marile mele pasiuni. In curand o sa renunt la unul din ele pentru ca… am doua motive. In primul rand 13 este numarul meu norocos si in al doilea rand… tocmai ce m-ai prins pe picior de construit.

Lucrez la un mini-curs gratuit care sa indrume oamenii cum sa scrie o carte, in zilele noastre cand, avem senzatia ca nu avem timp pentru asa ceva si in plus, nici incredere in capacitatea noastra de a scrie nu avem. Pentru acest curs a trebuit sa mai achizitionez un domeniu astfel ca… exclus sa am 14.

In consecinta… renunt la unul. Inca nu am decis la care din ele. Si, pentru ca interviul este despre carti, o sa mentionez ca pot fi gasita pe CaleacatreCarte.ro, unul din site-urile dragi inimii mele.

Îți amintești prima carte citită?

As putea spune ca… DA… imi amintesc. Dar, ca sa incepem cu o gluma… pentru ca mie tare mult imi place sa glumesc… nu pot raspunde la aceasta intrebare deoarece, nu ai specificat la care dintre vietile mele te referi.

Insa, cartile copilariei nu le voi uita niciodata. Categoric nu am cum sa imi uit prima iubire… Winnetou. Am citit cartea de 15 ori (ei bine, nu ma supar daca-mi spui ca sunt obsedata ). Inca am toate cele 5 volume care, arata atat de jalnic incat acum vreo 5 ani, am dat iama prin anticariate si… am avut marele noroc sa le gasesc intr-o stare mai… acceptabila. Asa ca, am acum in biblioteca, fix 10 volume cu tot cu dubluri.

Ce anume te-a atras la lectură?

Desi stiu ca te referi la intrebarea de mai sus, as extinde la “lectura” in general si as imparti raspunsul in functie de anumite etape din viata mea. Cand eram copil, ma atrageau copertile de carte. Daca acestea aveau palate de clestar, feti frumosi si printese incluse, atunci ma aruncam, insetata de lectura, asupra cartii respective.

In pre-adolescenta ma atrageau titlurile ce promiteau aventuri, actiuni de spionaj, cartile cu amerindieni. In general, ma atrageau cartile ce-mi asigurau o lectura plina de adrenalina.

In adolescenta, lucrurile s-au schimbat. Desi eram in etapa romanelor de dragoste, intr-o zi mi-a cazut in mana o carte interzisa la acea vreme. De fapt, mi-a cazut in mana o copie trasa la Xerox a acelei carti. Imi place sa spun ca Acela a fost momentul in care viata mea a luat un drum foarte interesant.

Desi era o carte de aproximativ 800 de pagini, desi as fi spus ca sunt un copil normal care are preocupari mult mai “inalte” decat lectura vreunei “simple” carti spirituala, pur si simplu am devorat cartea intr-o singura noapte. Si… crede-ma… “devorat” e un termen super elegant si absolut linistit . A doua zi am plecat spre scoala imediat cum am terminat de citit si ultima fila dar… deja stiam ca sunt un alt om. Copia Xerox era imprumutata asa ca a trebuit s-o inapoiez.

Din acea clipa am cautat neincetat cartea. O mare dorinta de a o avea, ma cuprinsese. Si totusi, nu am reusit sa o gasesc pe nicaieri, vreme de cateva decenii. Pana intr-o seara… acum un an si jumatate cand… am gasit-o intr-un anticariat online… la un pret exorbitant. Dar… cum atunci cand e vorba de carti, nu ma uit niciodata la pret… am achizitionat instant aceasta comoara. Iar acum, sta la loc de cinste intr-una din bibliotecile mele… Teoria Evolutiei Spirituale de Dr. Ilie Piticaru, editia din 1941 a cartii.

Astazi, dupa mai bine de jumatate de secol petrecut pe aceasta planeta, ma atrag mai mult cartile de dezvoltare personala, spiritualitate, esoterism, carti vechi, rare, carti de nisa. Citesc cu drag orice gen literar, dar… in clipa in care imi intra in raza vizuala o carte din domeniile enumerate… las totul deoparte si deschid coperta.

Ai crescut înconjurată de cărți sau le-ai descoperit mai târziu?

As putea spune ca am crescut inconjurata de ele… insa as minti. Cand eram copil, locuiam intr-un apartament de 4 camere si… nu stiu dupa care criterii… eu ocupam camera cea mai mare ca dimensiuni. Era de fapt… biblioteca familei. Ca atare, nu as spune ca am crescut inconjurata de carti pentru simplul motiv ca… unul din pereti era “ocupat” de dimensiunea patului si un al doilea de geamuri. Ca atare, doar doi pereti erau ticsiti cu carti.

Daar ca sa fiu corecta in afirmatii, tragandu-ma dintr-o familie oarecum erudita, nu am dus niciodata lipsa la capitolul carti.

Ce gen preferi să citești?

Fara sa stiu ca va urma aceasta intrebare, cred ca am raspuns mai sus la ea. Sunt genul de cititor care poate citi pana la 3 carti pe zi. Si in acele zile (din ce in ce mai rare din cauza lipsei timpului disponibil alocat cititului), e musai ca acele carti sa apartina unor genuri diferite. Si asta deoarece… ma plictisesc foarte repede de orice.

Ai scriitori preferați? Numește câteva nume!

Recunosc. I’m guilty! Nu am scriitori preferati. Orice scriitor care reuseste sa-mi atinga inima este preferatul meu. Si, cum am fost binecuvantata cu o mare calitate… aceea de a ma putea conecta instantaneu la inima si gandul unei fiinte vii (printre altele ), exista sau au existat pe planeta asta, nenumarati scriitori care sunt pe lista favoritilor mei.

Ai un loc preferat unde obișnuiești să citești?

Trebuie sa recunosc ca, de cativa ani incoace, aloc cititului fix o ora inainte de culcare. In consecinta, locul “favorit” pentru citit a devenit patul.

Ce înseamnă o carte bună pentru tine?

Este acea carte care imi atinge sufletul. Este acea carte a carei autor scrie astfel incat eu sa ma conectez la gandul din spatele cuvintelor. La intentia cu care cuvintele au fost puse pe hartie.

Ce carte crezi că ar trebui să fie citită de toată lumea?

O singura carte? Gandesc acum… stupefiant dar… mi se intampla cateodata sa gandesc. Ei bine, nu cred ca exista o carte care ar trebui citita de toata lumea. Cartile sunt scrise ca sa ajute. Si unul din modurile in care o carte ajuta este trecerea cititorului de pe un nivel al evolutiei, pe altul, imediat superior. Ca atare, nu ar avea sens ca cineva sa urce mai multe trepte sau sa coboare altele… doar pentru simplul fapt ca o carte este declarata “obligatoriu de citit”.

Care este personajul tău preferat?

Daca ne referim la carti cu… personaje… ei bine, in general sunt recunoscatoare atunci cand autorii reusesc sa introduca “artistic” in scena personajele negative. Cred cu tarie ca totul se bazeaza pe contraste! As putea sa adaug aici ca… poti citi aceste randuri doar pentru ca exista suficient de mult contrast intre negrul literelor scrise de mine si albul paginii folosite de tine. Ca atare, apreciez orice personaj ce contrasteaza cu “personajul principal”.

Si de cate ori afirm asta, imi amintesc… invariabil… de faimosul J.R Ewing din serialul Dallas. Filmul acela nu ar fi avut nici sare, nici piper, daca… J.R. ar fi fost scos din ecuatie.

via GIPHY

*special pentru Mirela, pentru că știu că iubește GIF-urile 🙂

Sau ai un personaj pe care nu l-ai plăcut?

In general “plac” pe toata lumea. Inclusiv personajele cartilor. Evident ca, sunt unele care ma scot pur si simplu din minti. Dar… imediat cum simt ca-mi clocoteste sangele, incerc sa ma repliez. Incerc sa imi reamintesc ca… poate… si eu la randul meu am scos pe altii din minti cateodata.

Citești tot cu atenție sau mai sari peste anumite pasaje (descrieri, detalii istorice etc)?

Depinde. Nu am de gand sa pozez in vreun sfant serios care citeste fiecare semn dintr-o carte. Daca autorul stie cum sa ma atraga cu ceva, atunci citesc. Chiar de multiple ori acelasi pasaj. Dar, daca simt ca ma cuprinde plictiseala… sunt in stare sa citesc 100 pagini in cateva minute. Aplic sistemul citirii pe diagonal… stiu cu siguranta sa-ti povestesc ce cuprind acele 100 pagini dar… nu vei sesiza nici urma de emotie in povestirea mea.

De unde obișnuiești să îți cumperi cărțile?

Mai mereu le cumpar din librariile online. Sunt multi ani de cand nu am mai alocat timpul necesar vizitarii locatiilor fizice. Si cand spun asta, nu vreau sa se inteleaga ca m-as plange. No way! Absolut tot ce fac, fac pentru ca asa vreau, deci nimeni nu m-ar opri. Insa, din variate motive, nu mai consider prioritare plimbarile prin librarii.

Desi, trebuie sa recunosc, daca vad o locatie Barnes & Noble, intru dimineata si mai ies seara de acolo… dupa ce, “practic”, sunt data afara.

Pe ce criterii te bazezi când alegi să cumperi o carte?

Daca este beletristica, recunosc… foarte mult dupa coperta. Clasicii i-am cam citit, dar autorii noi, cel putin in prima faza ii aleg in functie de cum au stiut “vizual” sa ma atraga. Evident ca, daca am sansa sa citesc o recenzie buna, nici o coperta nu ma va tine in loc sa citesc cartea. Si mai recunosc ca… pentru mine, o recenzie buna, este absolut diferita de majoritatea recenziilor care populeaza astazi lumea noastra.

Insa, am avut ocazia sa intalnesc adevarate recenzii (conform “gustului” meu), recenzii pe care le-am citit cu sufletul la gura, recenzii care nu imi spun absolut nimic din ce se petrece in carte, dar… stiu sa-mi agate dorintele, sufletul, inima. Dupa o astfel de recenzie, desi nu sunt vreo adepta a atletismului… practic “fug” sa achizitionez cartea respectiva.

Si ca sa fac marturisiri complete… mai este un aspect dupa care aleg o carte. Si un film. Daca ceva este “la moda” astept sa mai treaca cel putin 10 ani pana cand moda trece. Am o obsesie pentru chestia asta. Nu o spun ca sa ma “laud” ci, pur si simplu nu suport sa fac ceva ce face toata lumea “la gramada”. Ca atare… nici pana in ziua de astazi… nu am vazut “Titanicul”.

Obișnuiești să recitești anumite cărți?

Categoric, DA. De multiple ori chiar. La fel fac cu toate cartile si filmele care consider ca imi hranesc sufletul. Si de fiecare data, observ alte si alte “secrete” ascunse printre randuri.

Care este cartea ta preferată din literatura română?

Uf. Sunt prea multe carti. Prea multi autori. Nu cred ca am vreun preferat. Am multi prieteni scriitori. Ii iubesc pe toti deopotriva. Multi dintre cei care mi-au incantat anumite perioade din viata, au ales sa paraseasca aceste planuri… unii inainte de a veni si eu pe aici… altii dupa. Ii iubesc si pe acestia. Si, tuturor, le multumesc in gand… pentru comorile pe care mi le-au daruit.

Dacă există o ecranizare a unei cărți pe care ai citit-o, te uiți la ea?

In general, nu. Nu pentru ca as avea ceva impotriva dar, ma strecor prin viata incercand sa fac cat mai multe lucruri noi in timpul pe care-l am la dispozitie. Ca atare, variatiunile pe aceeasi tema nu ma atrag foarte mult.

Exista, evident, si exceptii! Acestea depind strict de actorii distribuiti in ecranizarea respectiva. Daca este vorba de un actor sau actrita pe care eu ii ador…. nimic nu-mi poate sta in cale sa ma protapesc in fata ecranului. Cu sufletul la gura, evident.

Obișnuiești să cumperi cărți din anticariate?

DA! In ultimii ani am descoperit anticariatele online si mi se pare un mod foarte practic de a achizitiona carti pe care mi le doresc si care… cu siguranta nu se mai publica.

Când ai fost ultima dată la bibliotecă?

Inainte de revolutie. Era o biblioteca in centrul Bucurestiului. Am imprumutat doua carti. Si astazi ma mustra constiinta ca nu le-am inapoiat. Le am in bilbioteca, le tin ca pe comori ca sa le pot, eventual, restitui.

Dar… cand am fost… in acele vremuri… sa duc cartile inapoi… biblioteca disparuse peste noapte. Nu stiu ce cult bisericesc “castigase” brusc titlul de proprietate asupra cladirii respective. Asa ca am ramas cu cele doua carti… oarecum marcata pe viata de faptul ca am imprumutat ceva si nu am dat inapoi.

Împrumuți cărțile tale cuiva?

Daaaaaaa! Cu cati de “a” vrei tu sa pui! Cred ca am cladit cateva biblioteci bune cu cartile date imprumut. Carti care, evident, niciodata nu s-au intors la mine. Dar nu conteaza. Oricum, de carti nu duc lipsa. Universul are grija de mine la acest capitol.

Asa ca… oricine ma viziteaza si pune “ochii” pe o carte din bibliotecile mele, pleaca cu ea in geanta. Dau cartile cu drag. Personal cred ca o carte este cadoul cel mai frumos si util pe care cineva il poate face.

Poți numi o carte pe care o consideri supraapreciată?

Nu. Dupa umila mea parere, nici o carte nu poate fi supraapreciata. Cineva… undeva… candva… are nevoie de fix ACEA carte. Faptul ca eu, intr-un moment al vietii, am nevoie de alta carte, nu inseamna ca vreuna are dreptul de a fi catalogata ca supraapreciata.

Dar un autor?

Aici, voi raspunde altfel. Strict din punctul meu de vedere… si nu am pretentia de a rosti vreun adevar suprem. Dupa cum am spus, eu apreciez un scriitor din anumite considerente. Am observat ca, unii scriitori folosesc un limbaj mai mult decat trivial. Si, folosind acest gen de limbaj, au obtinut chiar faima… recunoastere… tot tacamul… in anumite cercuri.

Nu spun ca am ceva impotriva lor, atata timp cat un om are nevoie de ei ca sa-si umple sufletul. Dar eu, cu siguranta, o cotesc pe alta strada astfel incat sa nu ne intersectam drumurile.

Dacă ai putea rescrie tu o carte celebră, care ar fi aceea?

Aici spun “Pas”. Orice virgula in plus as adauga la rescriere, ar duce la nasterea unei carti noi. Ca atare, cred ca nici o carte nu poate fi rescrisa. Poate, eventual, ca un subiect sa fie dezbatut din alt punct de vedere.

Te interesează biografia unui scriitor?

Da. A oricarui scriitor a carui carte mi-a cazut in mana. Imi place sa stiu cam care a fost traseul vietii sale si in ce mod ar fi putut sa-l influenteze la scrierea cartii.

Există o carte pe care ai început-o, dar nu ai reușit până acum să o termini? Dacă da, care anume?

Nu as putea spune ca nu am reusit. Dar… au fost cateva carti care… asa mult m-au plictisit incat, am preferat sa le citesc pe diagonala. Insa, de terminat, le termin pe toate.

Citești și în format electronic?

Da. Destul de mult. Exclusiv carti non-fiction. Si, in cazul in care cartea este foarte buna, o caut si-n gura de sarpe si nu ma las pana nu o vad pe rafturile bibliotecii mele. Dar, daca este o carte fiction, trebuie neaparat sa-I pot mangaia paginile.

Crezi că cititul te face mai deștept?

Nu. Cred ca fiecare om este destept din prima clipa… cea a nasterii. In plus, cred ca, fiecare suflet ce alege sa se intrupeze, vine pe Planeta Albastra dotat cu nenumarate puteri si capacitati senzoriale. Inclusiv desteptaciune.

Dar, societatea in care traim reuseste sa inchida, aproape instantaneu, poarta catre accesarea acestora. Aici, parintii au un rol covarsitor. Din punctul meu de vedere, cititul este acea unealta cu care noi putem sparge lacatele cu care sunt ferecate portile “cunoasterii”, porti ce duc catre adevarurile universale.

Cititul este, de fapt, modul in care putem accelera redescoperirea comorilor ce ne-au fost daruite… si imediat luate. Inclusiv “desteptaciunea”.

Ai vreo carte de care nu te-ai despărți niciodată?

O carte de care nu m-as desparti niciodata… o carte… hmmm… asta chiar e o intrebare grea. Cartea privita ca obiect fizic, categoric nu ma atrage atat de mult incat sa nu ma pot desparti de ea. Insa… daca stau si intorc variantele de raspuns pe toate partile… probabil ca as spune: Cartea Vietii.

Ce părere ai despre literatura contemporană?

Literatura este literatura. Sufletul autorului de carte contemporana este acelasi cu sufletul autorului de carte clasic si identic cu al autorului de carte antic. Atat timp cat, acest autor este capabil sa-mi faca sufletul sa vibreze pe o frecventa inalta, prea putin imi pasa carei epoci ii apartine cartea scrisa. In plus, cred cu toata taria ca toti, dar absolut toti oamenii au o carte in ei.

Ca atare, m-as bucura enorm sa vad ca, toate aceste carti au sansa sa vada lumina zilei. Contemporan sau nu, atata timp cat vorbeste din inima, un autor este o fiinta minunata. O fiinta care, prin puterea cuvantului, prin intentia din spatele cuvintelor, prin mesajele dintre randuri… ajuta la construirea unei lumi mai bune

Obișnuiești să citești poezie?

Destul de rar. In ceea ce ma priveste, foma preferata de comunicare, este de departe proza. Pentru ca o poezie sa ma atraga trebuie, categoric, sa fie scrisa “cifrat”. Sa ma “oblige” sa caut sensuri ascunse si sa imi permita dupa o perioada de cautari, sa aduc la lumina zilei adevarate comori.

Aici trebuie sa recunosc ca am avut sansa, in ultima vreme, sa cunosc “online” cateva fete care… chiar stiu sa scrie acest gen de poezie draga inimii mele. Pe ele le citesc cu placere. Asta nu inseamna ca ar fi singurele pe lume, capabile de “asemenea” performanta. Asta inseamna, strict, ca eu nu am cunostintele necesare.

Ai ales vreodată o carte doar după copertă?

De multe ori. Poti sa spui ca sunt superficiala si zau ca nu ma supar. Dar, recunosc ca sunt o fiinta care-si foloseste la maxim toate cele cinci simturi si inca ceva in plus. Partea vizuala are o mare importanta in ceea ce privesc alegerile mele. Fie ca ne referim la carti, fie la altceva. Am propriile criterii in ceea ce priveste acest visual, dar, DA. De multe ori aleg o carte dupa coperta sa.

*

Iti multumesc, Mona, pentru ocazia ce mi-ai daruit. Mi-a facut o placere imensa sa raspund intrebarilor tale. Placerea este si mai mare stiind ca cititorii tai vor citi ceea ce am considerat la un moment dat sa spun. Datorita frecventei pe care tu “lucrezi”, sa ai sansa sa fii citit de cititorii pe care-i atragi, este o mare onoare. Pentru oricine.

Astept cu nerabdare sa ne anunti momentul scrierii ultimei pagini din cartea la care lucrezi. Stiu ca… modul in care tu vei pune cuvintele in ea… va atinge suflete si va face lumea noastra mai buna.

Eu îți mulțumesc, Mirela pentru tot ceea ce ești și pentru aceste minunate răspunsuri și cuvintele tale, atât de frumoase!

Sper că v-a plăcut interviul! Iar dacă doriți să răspundeți și voi, oricare dintre voi cei care citiți, intrați pe De vorbă cu cititorii. Vrei și tu? și vă aștept cu mare drag răspunsurile!


Recomandarea de azi:

Sursa foto: libris.ro

O puteți comanda aici:

Libris, Elefant


Vă invit și pe pagina de Facebook pentru mai multe nescrise 🙂

Poze nescrise puteți vedea pe contul meu de Instagram 🙂

Și nu ezitați să faceți parte din poveste, lăsându-mi un comentariu.

Imaginile din articol sunt din arhiva personală a Mirelei

*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.

Mona

21 thoughts on “De vorbă cu cititorii: Mirela Carmen Simon

  1. Cu mare, mare drag am citit ceea ce ne-a dezvăluit Mirela. A fost o poveste minunată despre un prieten care intotdeauna iti ofera adevarate comori.

  2. M-am bucurat si de acest interviu. Imi pare bine sa o cunosc pe Mirela.

    P.S. Cred ca ar trebui sa verifici linkul de la inceputul articolului. 🙂

    1. Mă bucur tare mult, Amalia!

      L-am verificat, e ok, mie îmi merge. Eu mereu pun în primul paragraf link spre interviul anterior, iar la sfârșitul articolului cel spre întrebări 😊

      Te pup!

  3. Off, ce amintiri mi-ați trezit cu interviul vostru…
    Winnetou, Old Surehand, Comoara din lacul de argint, etc – Karl May. Cărțile copilăriei, alături de Cireșarii. 🙂

    1. Mă bucur, Radu! Și mie mi-a fost plină copilăria cu Winnetou și Cireșarii! 😊
      Dacă ai timp și te tentează mi-ar plăcea foarte mult să răspunzi și tu la întrebări!
      O zi minunată să ai!

    1. Mulțumim mult, Elvira! Dacă ai timp și te tentează, mi-ar plăcea mult să răspunzi și tu la întrebări. Ce zici? 😊
      O seară minunată să ai!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top