O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

De vorbă cu cititorii: Potecuța

Sunt convinsă că toată lumea s-a plimbat măcar o dată pe Poteci de dor, căsuța Potecuței! Dacă nu ați făcut-o, eu vă îndemn din nou să îi treceți pragul. Veți descoperi o lume plină de sensibilitate, de cuvinte așezate perfect pe sufletul oricărui cititor. Cred că v-ați dat seama, dacă nu ați citit titlul 🙂 , că azi la De vorbă cu cititorii o am invitată pe Potecuța!

Haideți să o descoperim!

Arhiva personală a Potecuței

Am tot spus că nu am învățat să vorbesc despre mine, că mi-e greu să aleg bune şi rele, că nu pot fi obiectivă cu bunele şi subiectivă cu relele.

Sau invers era? 

Sunt un copil mare, cu tot ce presupune asta. Mă supăr uneori pentru nimic şi îmi trece înainte să înţeleg de ce m-am supărat. Mi-e suficientă o bucățică de cer, un praf de nor şi un fir de iarbă pentru a-mi compune o lume în care visele învață singure să zboare şi nu ajung să cunoască renunțarea. 

În rest, număr zile printre oamenii mari care bifează îndatoriri, plătesc facturi şi respectă reguli. În trafic, le respect doar pe cele ale pietonilor. Am fost suficient de răzvrătită pentru a nu râvni la cele destinate şoferilor. 

Sunt reguli pe care le respect cu stricteţe. Una dintre ele e: nicio zi nu începe fără cafea. Şi întotdeauna, fără excepție, supa de tăiței se mănâncă doar cu pâine. Mai sunt, dar alea sunt fixuri. Am multe, bine că nu e cazul. 

Restul e scris mai jos. Sau printre rândurile scrise-n timp. Şi tind să cred că asta mă defineşte mai mult decât orice aş spune eu

Potecuța, Poteci de dor

Îți amintești prima carte citită?

Nu, din păcate. Am avut o carte de poveşti, cu coperţi foarte mari şi groase, ilustrată extrem de frumos. Aia e şi prima carte pe care am citit-o. Dar nu-mi amintesc sub ce titlu au fost adunate acele poveşti.

Ai crescut înconjurată de cărți sau le-ai descoperit mai târziu?

Da. Părinţii mei citeau în fiecare seară, noptierele lor erau pline de cărţi, pe raftul de deasupra patului lor erau cărţi, pe rafturile mobilei din sufragerie erau cărţi. Asistam la schimburi şi împrumuturi între mama şi prietenele ei, auzeam despre cărţi date “pe sub mână”, fără să înţeleg prea mult din asta.

Am crescut cu ideea că cititul face parte din cotidian, că e ceva natural, credeam că asta fac toţi oamenii mari în casele lor.

Ce gen preferi să citești?

Nu pot spune că am un gen preferat. Citesc aproape orice. Recunosc, m-am ferit de SF. Nu ştiu, nu aş avea un argument solid. Pur şi simplu le-am ocolit.

Ai un loc preferat unde obișnuiești să citești?

Citesc în pat de cele mai multe ori, e mai comod. Dar îmi place şi colţişorul meu din balcon, la băncuţa de şcoală pe post de măsuţă de cafea şi scăunel de grădiniţă (nu glumesc), cu flori şi gazon artificial pe post de covor. Mă simt ca într-o grădinuţă de pitici. Visez însă la un colţişor într-un hamac. 

Ce carte crezi că ar trebui să fie citită de toată lumea?

Mi-e greu să răspund la asta. Pe de-o parte, sunt multe cărţi care nu ar trebui ratate, pe de alta, nu există o carte care să trebuiască să fie citită de toată lumea. Nu ştiu, poate că o carte pe care eu o consider de bază să nu le spună nimic altora şi atunci apare “fractura”. 

Citești tot cu atenție sau mai sari peste anumite pasaje (descrieri, detalii istorice etc)?

Nu prea sar peste. Am încercat, dar am impresia că exact în acel pasaj stă cheia şi după 2-3 pagini, revin şi îl citesc.

De unde obișnuiești să îți cumperi cărțile?

Trebuie să fiu sinceră, nu am de ales. Dacă citesc o recenzie sau aflu de o apariţie, vreau cartea “acum”. Sun la toate librăriile din oraş, să întreb dacă există cartea. Dacă da, fac ce pot să ajung în ziua aia. Dacă nu e, apelez la online. Dar ar face bine să fie, uneori chiar mă port ca un copil care nu are jucăria preferată când la telefon aud că “nu, din păcate nu o avem”. 

Pe ce criterii te bazezi când alegi să cumperi o carte?

Uneori pe recenzii, dacă subiectul îmi trezeşte interesul, dacă recenzia mă face să îmi doresc să o citesc nu prin laude la adresa cărţii, ci prin descriere, atunci da, ajung să îmi doresc să o am. Sau dacă văd o carte cu semnătura unui autor pe care l-am mai citit şi mi-a plăcut. 

Dacă există o ecranizare a unei cărți pe care ai citit-o, te uiți la ea?

A fost o perioadă în care căutam ecranizările după ce terminam de citit cartea. Am fost dezamăgită de vreo trei ori şi am scăpat de “pasiunea” asta. Nu le mai caut, dacă îmi ies singure-n cale, mă uit. Dar prefer să treacă timp între ele. 

Obișnuiești să cumperi cărți din anticariate?

Din păcate, nu am mai fost de anul trecut într-unul deci nu pot spune că e obişnuinţă. Ştiu că pot pierde multe aşa. Torn cenuşa-n cap şi asta e. 

Când ai fost ultima dată la bibliotecă?

Oare de ce nu am sărit peste întrebarea asta? Am fost. Dar nu pentru mine. Şi am mai fost nu chiar cu mult timp în urmă, dar la o lansare. Abonament nu mai am din facultate. Nu mă mândresc cu asta. Dar de ce să mă ascund după degete? 

Împrumuți cărțile tale cuiva?

Nu mă ofer să fac asta. Dacă cineva le vede la mine şi mi le cere, nu prea pot să spun nu. Dar nu mă încântă ideea de a le da. Prefer să fac un cadou cuiva care ştiu că îşi doreşte o carte. Ofer cu mai mult drag o carte cadou decât să o împrumut. Da, sunt posesivă când e vorba de cărţi. 

Poți numi o carte pe care o consideri supraapreciată?

Sunt câteva cărţi cărora le-a fost făcută prea multă reclamă şi nu am mai vrut să le citesc. Poate era pe merit reclama, nu ştiu, dar era cumva sufocant să văd pe multe bloguri vorbinde-se de ele, prin revistele online sau pe FB, în rarele ocazii în care citeam. Dar cum nu le-am citit, nu pot spune dacă au fost supraapreciate. După una dintre ele e şi un film despre care am auzit că a bătut nişte recorduri de încasări. E posibil să greşesc că refuz în continuare să o citesc. 😀

Totuşi, nu ştiu dacă putem compara gusturile. De pildă, există o carte despre care nu aş spune că e capodoperă, dar care a dat cu mine de pământ. Poate a fost starea de moment, poate un anume context, nici nu mai contează care, poate multe altele, nu ştiu. Dar cu siguranţă alţii nu ar simţi la fel. Deci poate fi vorba şi de gusturi sau un cumul de stări. 

Te interesează biografia unui scriitor?

În anumite cazuri, asta poate ajuta la noi sensuri găsite în opera lui. Caut date despre autor, da. Dar după ce termin cartea. 

Există o carte pe care ai început-o, dar nu ai reușit până acum să o termini? Dacă da, care anume?

Micuţa englezoiacă. M-a plictisit puţin, a apărut altă carte şi am abandonat-o. Nici nu mai ştiu de ce am cumpărat-o, cred că faptul că tipa avea un blog mi-a trezit curiozitatea. Mda, mai fac şi din astea. 

Citești și în format electronic?

Prefer cartea-carte. Acasă nu am decât laptop, tabletă şi telefon. Dispozitive speciale pentru citit nu am, aşa că sigur ceva mă va distrage şi prefer să nu încep decât atunci când am cartea-n mână, tableta e închisă, netul pe telefon la fel.

Ai ales vreodată o carte doar după copertă?

Doar după copertă, dacă se pune şi faptul că am citit ultima copertă 😀 Da, mă atrag cărţile de pe rafturile librăriilor. Dar nu iau o carte numai după prima copertă . Dacă autorul nu-mi spune nimic, nici titlul, o răsfoiesc. 

Uite,  promit că la prima ocazie voi alege din librărie o carte exclusiv după copertă. Chiar sunt curioasă ce nimeresc. Am putea face asta, ca un exerciţiu  😉

Îţi mulţumesc, Mona! Interesante întrebările, mi-au plăcut toate şi am ales greu. Te felicit pentru idee!

Eu îți mulțumesc din suflet, Potecuță pentru răspunsurile tale și pentru că ai acceptat invitația mea!

Pe Potecuța o puteți citi pe blogul personal Poteci de dor sau urmări pe pagina de Facebook: Potecuța – Poteci de dor.

*

Sper că v-a plăcut interviul! Iar dacă doriți să răspundeți și voi, oricare dintre voi cei care citiți, intrați pe De vorbă cu cititorii. Vrei și tu? și vă aștept cu mare drag răspunsurile!


Recomandarea de azi:

Sursa foto: libris.ro

O puteți comanda aici:

Libris, Cărturești, Elefant, Cartepedia


Vă invit și pe pagina de Facebook pentru mai multe nescrise 🙂

Poze nescrise puteți vedea pe contul meu de Instagram 🙂

Și nu ezitați să faceți parte din poveste, lăsându-mi un comentariu.

*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.

Mona

18 thoughts on “De vorbă cu cititorii: Potecuța

  1. Ma bucur tare mult sa citesc raspunsurile Potecutei! ea este, de fapt, o zana, m-am convins de ceva vreme de asta. Acum mi s-a confirmat, daca poate sa stea la bancuta, pe scaunul de gradinita. Foarte frumoase raspunsurile, din ele razbate sinceritatea si naturaletea cu care ne-a obisnuit.

    1. Îţi mulţumesc, Ana dragă! Eşti o drăguţă!
      Dacă noptiera mea arată fix ca-n poză (s-au schimbat doar cărţile de când am făcut fotografia), zic eu că se asortează şi mobilierul de grădi din balcon 😀
      Te pup!

  2. Potecuța este o minunată nestemată, pe care ai voi să o pui la o bijuterie deosebită.
    Și mă bucur să o găsesc aici așa cum mi-o imaginam, căci despre cărți nu prea ne-a scris, astfel încât să putem discuta/comenta pe această temă.

    1. Îţi mulţumesc din inimă, Mugur!
      Nu prea am scris despre cărţi, e drept. E unul dintre acele subiecte despre care scriu rar pentru că nu cred că aş fi în măsură să o fac.

  3. Merci Mona, pentru aceasta prezentare a profilului celei mai simpatice si perseverente persoane cunoscute de mine în virtual, ascunsa sub pseudonimul Potecuta ! 🙂 Este unul dintre cei mai activi bloggeri, si un reper a ceea ce însemna corectitudine, perseverenta, pasiune, sinceritate si sensibilitate sufleteasca în exprimarea gândurilor inimii, cu un rationament temperat, echilibrat si vigilent în mediatizarea comentariilor de pe blog. Poate putzin prea exigenta cu ea însesi si prea toleranta cu cei ce-i trec prin casuta, faforizându-i pe cei cu prestanta mai incisiva si critici. Personal consider ca este un autentic Om, iubitor de valorile exprimate în metafore, simboluri si cuvinte versificate sau în proza.
    Fiti binecuvântate si multa sanatate, liniste, bucurie si pace amândorura, alaturi de cei dragi ! 🙂

    1. Mulţumesc frumos, Iosif!
      Nu sunt cea mai… din niciun punct de vedere. Dar îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase!
      Să ştii însă că nu favorizez pe nimeni. Dar nici nu vreau să insist pe tema asta.
      Numai bine îţi doresc! O zi bună!

  4. Potecuța îmi este tare dragă. Mă bucur că am pătruns încă puțin în universul ei prin intermediul acestui interviu. Vă îmbrățișez drăguțelor! 🙂

      1. Fotografia, scăunelul și băncuța din balcon îmi demonstrează că Potecuța nu renunță ușor la candoarea copilăriei.

        Mi- au plăcut toate răspunsurile tale, Potecuță, dar două dintre ele vreau să le scot în evidență. Imi place ideea de a cumpăra o carte după copertă, doar pentru a vedea ce nimerim. Ar trebui să lansezi provocarea pe blog.
        În al doilea rând, de acord cu faptul că mai bine oferi cadou cărți, decât să le împrumuți. Eu chiar aveam acasă vreo 3 cărți în dublu exemplar, pregătite pentru oferit, în eventualitatea în care aveam ocazia. Și am avut ocazii. 🙂

        1. Amalia, îţi mulţumesc din suflet! Da, e un colţişor de pitici acolo-n balconul meu. 🙂
          Hmm, să ştii că mă voi gândi la asta. Nu ştiu când şi cum, dar dacă e cineva mai rapid decât mine, nu m-aş supăra să lanseze altcineva provocarea. Mi se pare chiar interesant, poate fi o experienţă faină 🙂

          Ce idee bună mi-ai dat cu cărţi în mai multe exemplare, super!
          Mulţumesc încă o dată!

  5. Cine oare, nu o adoră? Este atât de populară, (nu zic bine populară, iubită este cuvântul cel mai nimerit), încât o dată am vrut să republic un articol care îmi mersese atunci la inimă. Of, iar n-am zis bine, pentru că toate scrierile sale și-au făcut bulevard direct spre inima mea… În fine, avea ceva ce mi-am dorit să facă joncțiune cu postările mele. Și când să-mi materializez gândul, m-a pufnit râsul. Nu știu câți dintre cititorii mei nu și-ar fi lecturat deja, acele impresii direct de la sursă. De ce să mai vin și eu în ecou? Dincolo de gingășia pe care i-am mai evidențiat-o, de sensibilitate și delicateță (toate descoperite văd și de alții), mai are o extraordinară generozitate. La niciun comentariu nu rămâne datoare și mulțumește cu foarte mult bun simț. Pur și simplu nu știu cum reușește. La atâția simpatizanți, îmi pare că nu i-ar mai rămâne timp pentru altceva. Și cu toate astea, ea scrie (excelent!), citește, și culmea, mai și muncește.
    Un cuvânt de apreciere și pentru tine, Mona, pentru că mi-au plăcut întrebările și mi s-a părut că au ridicat foarte bine mingea la fileu. Din toate articolele, scrisorile și poeziile Potecuței, aveam impresia că o simt aproape, că o știu sufletește, ca și cum mi-ar fi o soră mai mică. Dar iată că interviul acesta i-a dat ocazie (bucuria a fost de partea mea) să își lumineze încă o fațetă a diamantinei ei personalități.

    1. Ştiţi cum se întâmplă când lauzi ceva sau pe cineva şi exact atunci se întâmplă ceva care parcă ţine morţiş să demonteze “mitul” şi să dovedească contrariul? Ei, cam asta s-a întâmplat acum. Din păcate, abia acum am văzut acest comentariu deci cu răspunsul la toate comentariile se pare că am dat-o-n bară 😳
      Sunt nevoită din nou să spun că sunt prea sărace cuvintele pentru a vă mulţumi. Aş vrea să înţelegeţi, fără să o spun eu, cât de mult contează aprecierea asta şi cât de mult bine îmi fac toate cuvintele astea minunate. Mulţumesc din suflet! Chiar sunt fâstâcită, nu ştiu ce să spun 😳

  6. Acest interviu m-a făcut să mă întreb încă o dată „Ce s-ar face blogosfera fără Potecuța?”Ador felul în care se bucură de bucuriile altora de parcă ar fi ale sale. Aceeași întrebare o pot pune și în cazul tău, Mona. E clar, blogosfera ar fi mult mai săracă fără voi două. Și fără Albastru de…, Anasylvi, Ane, Carmen, George Venete, Immaginary Coffee, Iustina Dorobanțu, La Gigel, Marius Davidesco, Marius AnalogiiAntologii, MeddArtis, Mona, Noiembrie, Nautilus, Nicole Predulea, Ovi, Onișoară Claudiu-Liviu, Petru Racolța, Prieten de vreme rea, Vorbe bune. Sper că i-am menționat pe toți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top