O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

De vorbă cu cititorii: Ana Drobot

Am mai spus în multe rânduri, seria de interviuri De vorbă cu cititorii mi-a oferit șansa de a cunoaște persoane, de a intra în lumea de poveste a lor, să citesc despre pasiunea comună, lectura, și să descopăr autori și cărți noi. Ceea ce a fost un mare plus.

Astăzi vă invit să ne delectăm citind răspunsurile Anei. O cititoare pasionată și nu în ultimul rând, poetă.

Să o descoperim pe Ana Drobot!

“Drum de iarnă” de Anna Ostanina

O poză care mă reprezintă este pictura “Drum de iarnă” de Anna Ostanina, pentru că mi se pare că fata din pictură îmi seamănă.

Am un cont pe Goodreads unde îmi place să notez câteva gânduri despre cărțile pe care le citesc și îmi notez ce aș mai dori să citesc: Irina.

Am publicat până acum două volume de poezie haiku: Japanese Thoughts/ Gânduri japoneze, 2016, Argonaut Publishing House, Cluj-Napoca și Plimbări/ Walks/ Promenades, Editura Press Image, București, 2017.

Ana Drobot

Îți amintești prima carte citită?

Am fost foarte încântată să pot citi singură, după ce am învățat la școală. Era o descoperire fiecare carte, chiar dacă până atunci îmi fusese citită de părinți sau știam povestea de pe discurile ascultate la pick up.

Nu mai țin minte exact care a fost prima carte citită de mine singură, poate “Furnica și porumbiţa” de Lev Tolstoi, poate colecția de basme a fraților Grimm, poate poveştile fermecate ruseşti. Îmi amintesc de “Micul Prinț” citit într-o vacanţǎ de varǎ și de “Peter Pan” și “Alice în Ţara Minunilor”. Primul roman citit de mine însă a fost sigur “Robinson Crusoe”. Îl admiram pentru felul în care se descurca.

Ce anume te-a atras la lectură?

Acum mă atrage pentru descoperirea altor tărâmuri cu obiceiurile lor, începând cu basmele și ajungând la romanele despre culturile chineză, japoneză, marocanǎ, rusǎ sau englezǎ şi franceză din alte perioade istorice. 

În copilărie, îmi plăcea să preiau elemente din basme și să le folosesc în jocul cu păpușile. Spre exemplu, din basmul “Căsuța din pădure” al Fraților Grimm am preluat căsuța din pădure, care era de fapt o tufă înăuntrul căreia se putea stă din Parcul Herăstrău, într-o zonă cu mai mulți brăduți, care arăta că o pădure. Petreceam acolo aproape întreaga zi în vacanțele de vara.

Nu doar mă jucăm dar și citeam, “Iliada.Odiseea.Eneida”, în varianta repovestită, mă atrăgeau aventurile de acolo; îmi închipuiam că și eu plecam într-o aventură mergând în acele locuri în parc.

Ai crescut înconjurată de cărți sau le-ai descoperit mai târziu?

Cărțile s-au aflat mereu în jurul meu, și m-au atras încă de la început. Învățasem engleză și franceză și mă bucuram că puteam înțelege și poveștile scrise în alte limbi. Chiar și la grădiniță (am mers la o grădiniță particulară în limba engleză) ni se citeau povești pe care apoi le spuneam din memorie sau le repovesteam în cuvintele noastre. 

Ce gen preferi să citești?

Aleg cărțile mai mult în funcție de subiect sau autor. Doresc să citesc cât mai multe romane despre culturile japoneză, chineză și coreeană, dar și romane din literatura rusă. De asemenea, încep să devin atrasă de genul fantasy, din cauza amestecului de mitologie și basm din diverse culturi din acele lumi. Recent am citit “Doamna de la Miezul Nopții” de Casandra Clare, o carte călătoare pe grupul Facebook Anca și cărțile

Ai scriitori preferați? Numește câteva nume!

Am citit până acum tot ce au scris Virginia Woolf și Graham Swift. De asemenea, mă atrag romanele lui Thomas Hardy: “Jude Nestiutul”, “Primarul din Casterbridge”, “Departe de lumea dezlănțuită”, “Întoarcerea bastinasului”, “Tess d’Urberville” pentru că lasă impresii foarte puternice prin poveștile de dragoste, visele și tragediile din viața personajelor.

Îmi plac, de asemenea, Emile Zola, Lev Tolstoi, Yukio Mishima, Yoko Ogawa, Michel Houellebecq, Julian Barnes, A.S. Byatt, Kazuo Ishiguro, Miyamoto Teru, Rachel Joyce, Lisa See, Kerstin Gier, Ian McEwan, Xavier de Montepin, John Braine, Guy de Maupassant, Gustave Flaubert, Kim Echlin, Andrew Davidson, John Fowles, DH Lawrence, Emily Bronte.

Ai un loc preferat unde obișnuiești să citești?

Citesc oriunde, la laptop, în călătorii pe tableta, kindle sau telefon, acasă carti in format fizic. Sunt peste tot cărțile și la fel și ocaziile de a le citi.

Ce înseamnă o carte bună pentru tine?

Depinde ce subiect, gen sau autor mă preocupă la momentul respectiv. Sau de cât de interesant e modul de a trata subiectul. Spre exemplu, Andre Langevin în romanul “Dust Over the City” spune o poveste asemănătoare cu aceea din “Madame Bovary” a lui Flaubert, însă reușește să te captiveze prin atmosfera locurilor, prin felul în care e spusă povestea, prin relația construită între personaje.

M-au impresionat atât romanele cu subiect tragic (“Lumina în amurg” de Xavier de Montepin, “Mary Marner” de Georges Blond, “Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry” de Rachel Joyce) cât și romanele de fantezie (seria “Culorile dragostei” de Kerstin Gier) sau romanele care amintesc de genul filmelor de comedie americane (“Mă sinucid altă dată” de Kerstin Gier, “Nebună” de Chloe Esposito).

Sunt și romane care ne îndeamnă la reflecție, precum “Rebela” de Sabina de Rochefort: cartea ne îndeamnă la o reflecție legată de relații, de ce ne poate lega de cineva, dacă banii sunt importanți, ce ne dorim cu adevărat de la viață, despre posibilitatea de a experimenta un alt stil de viață.

M-a cucerit cartea “La răscruce de vânturi” de Emily Bronte pentru atmosfera de mister.

Ce carte crezi că ar trebui să fie citită de toată lumea?

“Inimă de câine” de Mihail Bulgakov, pentru fantezia combinată cu reflecții profunde, filozofice, și unele momente de comedie. De asemenea, nu ar trebui să ne limităm la ficțiune; cred că oricine ar trebui să citească despre psihanaliză, din sau despre operele lui Sigmund Freud și Carl Jung.

Care este personajul tău preferat?

Se schimbă, în funcție de genul de carte preferat, subiect. Însă mi-a plăcut mult de Joe din “Drumul spre înalta societate”, pentru felul în care descrie parcursul său, bazându-se pe scenarii cunoscute din basme: “Susan era fără doar și poate o prințesă, iar eu un porcar, sau așa ceva. Într-un fel, participăm din plin la desfășurarea unui basm. Nenorocirea era că aveam de trecut piedici mai mari decât balauri și vrăjitoare și n-aveam la îndemână nici o zână ocrotitoare.”

Sau ai un personaj pe care nu l-ai plăcut?

Au fost interesante toate personajele pe care le-am întâlnit, mi-a plăcut felul în care au fost construite chiar și cele negative.

Citești tot cu atenție sau mai sari peste anumite pasaje (descrieri, detalii istorice etc)?

Depinde de carte și de motivul pentru care o citesc. Pot citi mai repede unele pasaje dacă e cazul.

De unde obișnuiești să îți cumperi cărțile?

Am cumpărat mai des recent online, pentru că așa am posibilitatea să le aleg în funcție de autor și subiect și să și citesc despre ele detalii. Văd pe grupurile Facebook recomandări (nu trebuie să fie neapărat pozitive, avem păreri diferite, dar îmi dau seama ce mi-ar plăcea) de la alți cititori și mă uit după carte. Am mai cumpărat însă și de la Bookfest, din librării și din anticariate.

Pe ce criterii te bazezi când alegi să cumperi o carte?

Recent am ales anumite cărți pentru că erau din sau despre culturile japoneză și chineză. O alta pentru că era despre un subiect politic pe care îl studiam (Krastev, “Post Europa”). Depinde de subiectul care mă preocupă la momentul respectiv.

Obișnuiești să recitești anumite cărți?

În copilărie imi plăcea să recitesc, să reascult, să revăd, acum prefer să descopăr ceva nou. Recitesc însă în momentul în care am în vedere un aspect dintr-un roman, revin la unele citate, reflectez, compar cu altul.

Care este cartea ta preferată din literatura română?

Au fost mai multe care m-au impresionat, printre care “Ciclul Comanestenilor” de Duiliu Zamfirescu, “Moara cu noroc” de I. Slavici, “Enigma Otiliei” de George Călinescu, “Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumes, “Adela” de Garabet Ibrăileanu.

Printre autorii despre care am aflat de pe Internet, din grupurile de Facebook, se numără “Aproape îngeri” de Sergiu Someșan. Este vorba de o colecție de nuvele fantastice, care ne introduc din realitate într-un tărâm fabulos. Personajele plonjează din realitate direct într-o lume de basm, și în acel moment ne trec fiorii, pentru că fie ajung în lumea de dincolo, fie în lumea propriilor fantasme ale căror prizonieri devin. Interesant că lumea fantastică nu reprezintă o evadare comodă din fața realității ci o confruntare cu propriile frici și dorințe.

De asemenea, cartea lui Răzvan T. Coloja, “Am auzit de…” mi-a atras atenția. Este vorba despre un fel de basme care au ca realitate epoca noastră contemporană. 

Dacă există o ecranizare a unei cărți pe care ai citit-o, te uiți la ea?

Bineînțeles. Recent am văzut “Brooklyn”, după romanul cu același titlu. Există între ele o strânsă legătură; pe copertă e o poză din film. Filmul l-am văzut prima dată fiind oferit într-o călătorie cu avionul unde aveam wifi. Îmi place mult cultura irlandeză și muzica lor. Filmul a făcut, cred, pentru mine, reclamă cărții. Însă se poate și invers, să citesc întâi cartea și apoi să văd filmul. Nu am fost niciodată dezamăgită de ecranizările filmelor din literatura engleză de BBC.

Obișnuiești să cumperi cărți din anticariate?

Sigur că da. Există ediții vechi foarte bune ale unor dicționare, romane, cărți de istoria literaturii. Există și cărți pe care altfel nu le-am mai găsi, cum a fost pentru mine cartea “Strada Povernei 23” de Valentin Lipatti. Ajunsesem prin acele locuri și doream să le cunosc istoria.

Când ai fost ultima dată la bibliotecă?

Merg destul de rar, doar când nu pot face rost altfel de o carte. Ultima dată am fost să donez niște cărți.

Împrumuți cărțile tale cuiva?

Evit să împrumut cărți, pentru că se pot pierde, atât cartea cât și legătura cu persoana căreia i-am împrumutat-o. Se pot mai bine copia sau dărui ale exemplare din acele cărți.

Poți numi o carte pe care o consideri supraapreciată?

Aici ar fi mai mult de vină reclama sau obligația de a citi o anumită carte. Din cauza reclamei prea insistente, multă vreme am refuzat să citesc romanele din seria “Harry Potter”, care apoi mi-a plăcut citind-o mai târziu.

Dar un autor?

La fel ca la întrebarea de dinainte. Reclama creează unele așteptări, dar te poate în același timp îndepărta uneori de autorul respectiv.

Dacă ai putea rescrie tu o carte celebră, care ar fi aceea?

Nu știu dacă ar fi cazul de rescris o carte cu totul, poate doar să dezvolt anumite aspecte, întâmplări cu anumite personaje și episoade din ea. Mai degrabă aș reflecta mai mult pe marginea ei și aș face unele presupuneri. Am văzut că există genul fan fiction, unde autorii își imaginează alte întâmplări pornind de la o carte sau de la un film, duc povestea mai departe. Mi-ar plăcea să încerc.

Te interesează biografia unui scriitor?

Desigur, e normal să știm câte ceva și despre autor în momentul în care ne atrag romanele lui și mai ales dacă alegem să citim mai multe romane ale lui. Unii autori au și jurnale interesante și păreri despre scrierea unui roman, de exemplu Virginia Woolf, “Jurnalul unei scriitoare”. La fel, Graham Swift are o serie de scrieri autobiografice dar și poezii.

M-a interesat recent cine e Lisa See, autoarea mai multor romane despre cultură chineză veche și am aflat că este americancă însă are în familie chinezi și dorește să exploreze și să dacă și altora cunoscută vechea lume chineză cu tradițiile ei. 

Există o carte pe care ai început-o, dar nu ai reușit până acum să o termini? Dacă da, care anume?

Dacă am început unele carti si nu le-am terminat a fost pentru ca eram curioasă cum sunt, am citit unele și în paralel, dar nu am avut suficient timp pentru toate. 

Citești și în format electronic?

Desigur, deși cartea in format fizic nu este tehnologie depășită. Formatul electronic oferă însă posibilitatea de a avea biblioteci întregi la îndemână oricând. 

Crezi că cititul te face mai deștept?

Depinde ce anume citesti, dar și cum reușești să transmiți altora din ce ai citit si cum foloseşti informațiile obținute.

Ai vreo carte de care nu te-ai despărți niciodată?

Mai multe. La o mutare de locuință se poate vedea.

Ce părere ai despre literatura contemporană?

Încerc să o descopăr. Am văzut că există cărți prin care încurajează lectura (Cath Crowley, “Cuvinte în albastru intens”, Mary Ann Shaffer, “Scrisori din insula Guernsey”), care încearcă să nu ne lase să uităm evenimente istorice (Martha Hall Kelly, “Când înflorește liliacul”), care ne introduc în lumi fantastice (Casandra Clare), în alte culturi (Lisa See, Tahar Ben Jelloun), în lumea franceză de azi (Michel Houellebecq), japoneză în care filozofia, arta și seducția se îmbină (Yoko Ogawa, “Suspine tandre”).

Autorii români creează și ei lumi în funcție de preocupările de azi ale cititorului. Se inspiră din filmele de acțiune americane (Monica Ramirez, seria Alina Marinescu, serie care-mi amintește prin subiect de serialul La Femme Nikita), din fantasy combinat cu basmele românești (Sergiu Someșan), sau, ca în cazul romanului “Lorene” de Alex V. Miller, din paralele cu basmele, cu multe coincidențe, magia iubirii, vindecări miraculoase, regăsiri la fel de surprinzătoare ca în basme, o lume a bogaților și o lume a săracilor, dar și intersectarea acestor lumi, momente în care nimic nu pare ce este, deghizări, minciuni nevinovate, situații încurcate din care nu se mai știe apoi cum să se iasă, sinceritatea sentimentelor de dragoste, înscenări de tot felul, surprize, și altele pe care cititorul prins de poveste le va descoperi în paginile acestei cărți.

Obișnuiești să citești poezie?

Am avut perioade când preferăm să citesc romane, cu acțiune, personaje și o poveste. Acum mă atrage mult și poezia, cea japoneză (haiku, tanka, gogyohka, senryu…), mă fascinează descoperirea ei și mă simt apropiată de ea.

Am și scris și publicat poezii, motivată fiind de grupurile care au făcut posibilă nu doar îndrumarea ci și publicarea unor volume colective.

M-au impresionat poeziile romancierului Graham Swift. Un exemplu de poezie a lui, legat de cǎrţi, tradusǎ de mine:

Semnul de carte (The Bookmark)

Multe cărţi ai fi vrut să citeşti
Să reciteşti sau să răsfoieşti,
Odată ai încercat şi nu ai reuşit:
Ele zac pe rafturi, privite cu dispreţ.
Într-un weekend ploios te întinzi
După o carte veche cu o copertǎ încreţită şi te pui pe lectură
Însă ceva te opreşte înainte să începi:
Biletul de autobuz alunecând de pe pagina treizeci şi unu.
Un bilet de autobuz, îngălbenit şi fragil,
Precum paginile cărţii.
Şi ce poţi face?
Citeşti din biletul de autobuz, şi nu din paginile cărţii,
Uimit de povestea lui ciudată,
Povestea ce pare că ar fi gata să o depene.
Însă în zilele noastre biletele de autobuz nu mai arată aşa,
Şi nici nu mai costă atât. Te întrebi cum
O fi fost călătoria la aşa un preţ inimaginabil.
Prin ce staţii? Şi în ce perioadă?
Însă cel mai mult ai vrea să ştii cum era persoana
Care a cumpărat acest bilet şi în loc să facă
Ceea ce se face de obicei cu biletele de autobuz
După folosire, l-a lăsat să alunece întâmplător
Însă semnificativ, asemeni unui mesaj într-o sticlă,
Între paginile unui roman niciodată deschis.
Rămâi pierdut privind biletul de autobuz, uiţi de carte.
Ştii, desigur, că trebuie să fi fost al tău.

Ai ales vreodată o carte doar după copertă?

Da, însă cred că a oferit și un indiciu despre subiect: era vorba despre viața unei pisici. Am aflat apoi că era o pisică de bibliotecǎ. Este vorba de romanul “Dewey” de Vicki Myron.

Îți mulțumesc foarte mult, Ana! A fost o reală plăcere să îți citesc răspunsurile și să te descopăr!

Sper că v-a plăcut interviul! Iar dacă doriți să răspundeți și voi, oricare dintre voi cei care citiți, intrați pe De vorbă cu cititorii. Vrei și tu? și vă aștept cu mare drag răspunsurile!


Recomandarea de azi:

Sursa foto: libris.ro

O puteți comanda aici:

Libris, Elefant, Cartepedia, Cărturești


Vă invit și pe pagina de Facebook pentru mai multe nescrise 🙂

Poze nescrise puteți vedea pe contul meu de Instagram 🙂

Și nu ezitați să faceți parte din poveste, lăsându-mi un comentariu.

*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.

Mona

3 thoughts on “De vorbă cu cititorii: Ana Drobot

  1. Ce raspunsuri frumoase! Am citit cu drag. Mi-a placut asa mult povestea cu tufa pe care si-o imagina casuta pentru ca surprinde esenta copilariei si scopul lecturii. Si mie imi place Virginia Woolf. Eu m-am apucat sa ii citesc cartile dupa ce am citit despre sfarsitul ei tragic. M-a marcat si am zis ca as vrea sa ii citesc cartile sa o inteleg mai bine.

    1. Mă bucur tare mult că ți-a plăcut! Și eu le-am citit cu mare plăcere. Eu nu am citit încă nimic de Virginia Woolf. M-am lăsat influențată când am aflat că a fost scriitoarea preferată a Hortensiei Papadat Bengescu, iar stilul acesteia din urmă nu l-am agreat niciodată. Cumva, le-am asociat pe cele două și nu i-am mai dat nici o șansă Virginiei. Acum, cred că o voi face 🙂

      O Duminică minunată, dragă Otilia!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top

O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție
Răsfoiește Cartea mea nescrisă și poveștile să îți fie bucurie!

Această informație nu va fi niciodată dată unei terțe părți!