O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Știi…e datorită ție!

Știi…e datorită ție! Viața. Viața mea și a frunzelor galbene. Viața cusută cu zâmbete învelite în vise. Râsul spălat de lacrimi albe. Îmbrățișările ascunse într-un ceas stricat de pe peretele unei căsuțe cu acoperiș ca un baldachin țesut de zâne. Speranța suflată de un vânt cald ca răsuflarea unei stele lipită de Lună. Totul.

Știi…e datorită ție!

Aș putea spune că ești doar un loc de popas. Un reazăm pentru coate și gânduri. Un scaun sau o bancă desenată pe un lemn ce-și fredonează doina tomnatică a trecerii timpului. Ori chiar aș putea să fiu atât de uitucă încât să te numesc o simplă bancă de școală.

Să uit de datorită, poate chiar să-ți atribui un din cauză.

Image by Cole Stivers from Pixabay

Din cauza ta am completat caiete cu semne, ecuații, formule și alte bagatele, care nu mi-au folosit vreodată în viață. Nu în aceea ascunsă prin buzunare și împletită în cosițe stropite cu roua unui nou început. Nu! În aceea nu mi-au fost de niciun folos, iar faptul că mi-au umplut, totuși, mintea și ghiozdanul aș putea spune că e din cauza ta!

Din cauza ta am învățat să scriu pe scurt ceea ce gândeam. Să trunchiez hohotele de râs, fluturașii din stomac, roșeața din obraji, părerea despre tot și despre nimic. Trebuia să le înghesui pe toate pe o bucată mică de hârtie, să o împătur în grabă și să o trec din mână în mână, până ce ajungea la degetele potrivite și destul de pricepute cât să o descifreze. Acelea care roboteau în altă bancă, că tu erai prea mică și neîncăpătoare pentru toate ghiozdanele pline de copilărie.

Din cauza ta am obosit, am fost nevoită să înlocuiesc timpul de joacă cu cel de făcut teme. Din cauza ta mi-am mâzgălit viitorul, caligrafia bucuriei ascunzând-o într-un penar ponosit, fix lângă o gumă de șters gri. Din cauza ta am uitat de culori. Din cauza ta am rămas în contur și am abandonat zborul. Din cauza ta am crescut. Din cauza ta am buzunarele goale și foi intacte. Din cauza ta, din cauza ta, din cauza ta!

Din cauza ta am devenit uitucă!

Până într-o zi oarecare, când ceasul stricat a arătat ora potrivită. Știi… chiar dacă mecanismul e încremenit în nepăsare, el tot va indica timpul potrivit de două ori pe zi. Cineva deștept a zis asta. Am uitat cine. Ți-am zis că sunt uitucă!

Însă, timpul nu a ținut cont de memoria mea și mi s-a lipit de tălpi, purtându-mi pașii spre un popas al amintirilor. Un luminiș înconjurat de străzi bătătorite de mașini, de asfalt asudat de la atâta viață de oameni mari. Un grăunte de liniște pentru două fetițe cu ghiozdanul în spate, care au hotărât să-și construiască propria bancă.

Banca pe care ne-am odihnit visele fiecare dintre noi. Banca datorită căreia suntem. Te-au construit pe tine! Și atunci mi-am amintit.

Știi…e datorită ție!

Datorită ție am învățat să răspund cu încredere când sunt întrebată. Să înlocuiesc nu știu cu informații. Să cred că pot să știu că se poate!

Datorită ție am reușit să îmi scriu un vis pe suflet și să am încrederea să lupt pentru îndeplinirea lui.

Datorită ție am aflat că de la fiecare om pe care îl întâlnești ai de învățat câte ceva. Că prieteniile nu sunt pe viață, ci că viața însăși îți e prietenă.

Datorită ție nu mi-am mai împăturit iubirea în franjuri de hârtie ruptă, ci am rostit-o, scris-o, citit-o și trăit-o!

Datorită ție am pus degetul pe harta lumii și am călătorit peste tot. Am retrăit vremuri apuse și am avut eroi. Am deschis ușa magică a cărților. Am descifrat misterul din spatele unui bec aprins. Am căutat catalizatori și am învățat că pentru orice reacție e nevoie și de anumite condiții.

Datorită ție micuțele puncte negre de pe portativ au început să-mi cânte. Luna are sonată, Dunărea e albastră și valurile ei bat la poarta destinului. Și anotimpurile au muzica lor, tot datorită ție. Și câte și mai câte!

Datorită ție fizica și viața se bazează pe niște principii bine definite. Pe niște legi scrise.

Datorită ție am acceptat și relativitatea.

Datorită ție am îmbinat joaca cu disciplina. Euforia unei victorii cu respectul și admirația pentru munca ce m-a dus uneori la înfrângere.

Datorită ție am realizat că sufletul tânjește după un popas. Un loc simplu în care să-ți așezi coatele bătătorite și să-ți iei un pic inima-n mâini. Să te odihnești și să-ți amintești.

Să-ți amintești că tot ceea ce ești se datorează ție! Și stai liniștită! Copiii care azi îți ridează fața și zâmbetul nu te vor uita niciodată. O zi oarecare, o oră potrivită le va șterge din cauză din gânduri și toți vor ajunge să șoptească plini de recunoștință:

Știi…e datorită ție! Viața noastră și a frunzelor galbene. Viața cusută cu zâmbete învelite în vise. Râsul spălat de lacrimi albe. Îmbrățișările ascunse într-un ceas stricat de pe peretele unei căsuțe cu acoperiș ca un baldachin țesut de zâne. Speranța suflată de un vânt cald ca răsuflarea unei stele alipite de Lună. Totul.


Recomandarea de azi:

Sursa foto: libris.ro

O puteți comanda aici:

Libris, Elefant, Cărturești


Vă invit și pe pagina de Facebook pentru mai multe nescrise 🙂

Poze nescrise puteți vedea pe contul meu de Instagram 🙂

Și nu ezitați să faceți parte din poveste, lăsându-mi un comentariu.

*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.

Featured Image by Alexas_Fotos from Pixabay

Mona

4 thoughts on “Știi…e datorită ție!

    1. Mulțumesc din suflet, Roxana! Tare mă bucur că ți-a plăcut!
      Să ai o zi minunată și mult succes în noul an pentru puiuțul tău! ❤🤗

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top