Jurnal nescris. Pagina doi.

Astăzi…este despre o întrebare care îmi joacă prin minte. Știți cum sunt acele nespuse și nescrise care apar la ceas târziu în noapte și nu se dau duse nici după ce soarele le arde cu căldura lui. Întrebarea e simplă:

Cum aș putea dovedi că am îmbătrânit?

Oglinda și cifra care îmi arată anii nu îmi sunt de folos. Eu am îmbătrânit demult, într-o zi oarecare, într-un ciob de noapte înecată-n lacrimi. Am îmbătrânit într-o dimineață ruptă dintr-o rutină copilărească și pierdută printre nori. Sau poate tinerețea mi-am îngropat-o în alcool și durere. În suferința ce mi-a măcinat și ultima picătură de rațiune și de demnitate.

Dar cum aș putea dovedi eu toate acestea? Când eu iubesc și sângele îmi zburdă prin artere? Când râsul îmi e câmp de flori și rouă îmi sunt lacrimile? Când am fost roșu îngenuncheat și apoi mi-am așezat albastru pe coate?

Când spusele și nescrisele nu au vârstă, nici noapte, nici zi… Când sunt o bătrână tânără în ale vieții și a tot ce înseamnă a fi?

Afară… e toamnă și galben și cald. E suflu de început de sfârșit și de bine. Pământul e plin de ploi, de pași scolărești și de umbre de păsări călătoare. E cald și frig, e liniște și zgomot de mâini harnice și totul se pregătește de bucuria ultimei zvâcniri. De viață, de ruginiu, de râsete și soare albastru.

CitescASTA și zâmbesc și redevin copil pentru a o putea simți și înțelege, renunțând la a mai demonstra că sunt o bătrână cu iubire neagră pe gene. Cu genuchii juliți de prea multe rugăciuni și cu inima plină de “mulțumesc-uri” nerostite.

Ascultasta și cred din nou că scrisul îmi va fi mereu. Că a iubi cu o inimă plină de riduri e tot iubire. Și e bine. Și îmi e bine.

Mă gândesc…că noaptea nu e doar un sfetnic bun, e și plină de întrebări și rânduri care ar trebui mereu să rămâne nespuse și nescrise. Că nu trebuie să demonstrez nimic. Că nu am îmbătrânit degeaba…


Recomandarea de azi:

Sursa foto: libris.ro

O puteți comanda aici:

Libris, Cartepedia


Vă invit și pe pagina de Facebook pentru mai multe nescrise 🙂

Poze nescrise puteți vedea pe contul meu de Instagram 🙂

Și nu ezitați să faceți parte din poveste, lăsându-mi un comentariu.

*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.

Image by Adryanah from Pixabay

2 thoughts on “Jurnal nescris. Pagina doi.

  1. Când ai atâtea de oferit celor care-ţi trec pragul şi ţie, mai ales ţie, nu poţi îmbătrâni. 😉
    Să-ţi fie frumoasă ziua, Mona! Mulţumesc pentru melodie, la fix a venit, aveam aşa… o stare de amorţeală, oboseala probabil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 lucruri pe care le fac atunci când nimeni nu mă privește

Ideea acestui articol îi aparține Denisei, care ne-a invitat să ne jucăm în scris și să recunoaștem public anumite lucruri pe care le facem când suntem singuri. Sunt convinsă că și voi aveți astfel de secrete, iar unele dintre ele așa vor și rămâne. Însă pe altele le pot împărtăși cu voi și sper să vă facă plăcere să le aflați. Mulțumesc, Denisa!

Stăpânul inelelor la Miercuri descoperim (quiz)

Oare câte persoane din comunitatea noastră, comunitatea O carte nescrisă, nu au văzut filmele Stăpânul inelelor sau nu au citit cărțile? Sunt convinsă că numărul este foarte mic. Tocmai de aceea, m-am gândit că vă va face plăcere ca săptămâna asta la Miercuri descoperim să faceți un quiz cu întrebări despre această trilogie, atât de […]