Un a fi ordinar

Își aprinse nervos o țigară. Trase un fum care i se opri în gât. Se afla pe malul mării. Când și de ce venise aici? Trebuia să fi făcut un ocol de cel puțin douăzeci de minute. Da, în timpul liber obișnuia să se plimbe pe plajă. Să admire frământarea pânzei albastre care îi învelea orice îndoială și rană. Dar azi? Azi ar fi trebuit să se odihnească.

Se așeză absent pe nisipul aspru. Grăunțe de promisiuni uitate răsfirate pe fundul unui suflet colectiv. În final, ce îl deosebea de restul? Nimic. Amintiri au toți oamenii. Nu are importanță că vin împletite cu un zâmbet de pe care poți sorbi marmelada copilului fără griji sau pe o lacrimă înghițită cu o gură de alcool. Sunt tot amintiri. Clipele trec. Exact ca valurile pe care El le  privea, adâncit în nimicnicie. O spumă amenințătoare se sparge de niște stânci. Le cuprinde și le face una cu părerea. Umbre de iluzii turcoaz. Atât și a trecut. Și vine următorul de parcă primul nici nu ar fi existat.

La fel și oamenii. Unul se naște, altul moare, lăsând în urmă doar franjuri de existență tatuate pe sufletul cuiva. Și El avea să moară. Dar El măcar putea să fie mulțumit că nu a apucat să împroaște cu nimicuri în nimeni. Nici măcar cu bunătate. El era singur și asta îl ferea de orice mustrare de conștiință. Putea fi un a fi ordinar. 

Căldura emanată de nisipul fierbinte îi făceau gândurile să sfârâie. Nici căldura soarelui, nici frumusețea mării, nu reușeau să-l dezmorțească. Înciudat, își întoarse spatele și porni din nou spre casă. De data aceasta fără abateri.


Vă invit și pe pagina de Facebook pentru mai multe nescrise 🙂

Poze nescrise puteți vedea pe contul meu de Instagram 🙂

Și nu ezitați să faceți parte din poveste, lăsându-mi un comentariu.

Image by S. Hermann & F. Richter from Pixabay

4 thoughts on “Un a fi ordinar

    1. Îți mulțumesc mult, Potecuță! Am încercat să pictez un scurt moment din viața fiecăruia, cred 🙂 Te îmbrățișez!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 lucruri pe care le fac atunci când nimeni nu mă privește

Ideea acestui articol îi aparține Denisei, care ne-a invitat să ne jucăm în scris și să recunoaștem public anumite lucruri pe care le facem când suntem singuri. Sunt convinsă că și voi aveți astfel de secrete, iar unele dintre ele așa vor și rămâne. Însă pe altele le pot împărtăși cu voi și sper să vă facă plăcere să le aflați. Mulțumesc, Denisa!

Stăpânul inelelor la Miercuri descoperim (quiz)

Oare câte persoane din comunitatea noastră, comunitatea O carte nescrisă, nu au văzut filmele Stăpânul inelelor sau nu au citit cărțile? Sunt convinsă că numărul este foarte mic. Tocmai de aceea, m-am gândit că vă va face plăcere ca săptămâna asta la Miercuri descoperim să faceți un quiz cu întrebări despre această trilogie, atât de […]