Pentru ei

Am stat să mă gândesc cum să încep. Ce cuvinte să folosesc și cum să le aliniez pentru a vă capta atenția. Pentru că asta îmi doresc să fac. Să vă fac atenți, să vă determin să nu închideți acest articol, ci să-l citiți până la capăt și să-l trimiteți în lume. La cât mai multă lume.

E o altfel de nescrisă. E o rugăminte și un îndemn... E un ajutor pentru Marina

Ei bine, oricât am încercat, nu am găsit formularea potrivită. Nu cred că există. Iar dacă aș fi ales să vă povestesc întreaga poveste nu ați fi avut răbdare să o citiți, pentru că e prea lungă, prea tristă pe alocuri. Așadar, m-am oprit la propoziția scurtă: Marina e prietena mea. Și e mama lui David, George și Ilinca. Toți trei au autism. 

O cunoașteți și voi. Poate i-ați urmărit episoadele din Viața cu autism de pe Totul despre mame. Sau  citiți acum despre Ieșirea din autism pe Eva.ro. Ori poate nu. Contează? Marina e prietena mea! Am mai spus asta. Ce nu am spus e că Marina are nevoie de ajutor!

Doamne, eşti acolo?… Pot să mă îmbrac de la second-hand, pot să trăiesc modest, voi trăi tot în căsuţa asta mică o viaţă şi voi investi în terapie, jocuri şi bucurii pentru copiii mei! Pot să nu mai ies din casă deloc, dacă asta vrei! Nu voi merge în concedii, nu voi cumpăra parfurmuri şi lucruri femeieşti şi superficiale. Vrei? Pot să încerc să fiu un om mai bun, aş putea să le vorbesc celorlalţi despre autism şi să ajut părinţi ca mine toată viaţa, numai să ştiu că David, George şi Ilinca vor fi bine. Vezi, Doamne, nici măcar nu-ţi cer să-i faci tipici! Nu-ţi cer decât să-şi găsească drumul, să împlinească voia Ta. Şi ţi-aş mai cere, Doamne, să nu ne laşi să ne prăbuşim! Să fim noi, părinţii, sănătoşi să apucăm să-i creştem.

Ei, părinții, luptă în continuare. Sunt  demni și  îndârjiți în lupta cu autismul și par neînfricați. Și nu s-au prăbușit, deși eu și poate și tu am fi făcut-o. 

Însă, acoperișul casei lor e pe cale să o facă!

De aceea vă rog și vă îndemn să o ajutăm pe Marina!

Nu pot să vă fac martori la viața ei. Știu că aceste cazuri sociale așa funcționează. Intri în durerea omului și o simți ca făcând parte din tine. Ți se pare că îl cunoști, ți se face milă. Deci, îi întinzi o mână de ajutor. Dar nu pot. Marina e prietena mea. E cea mai inteligentă persoană pe care o cunosc. A reușit totul de una singură. Are o ambiție de invidiat. Deși poartă cea mai grea povară, râsul ei e molipsitor. Deși doarme doar trei ore pe noapte, din cauza tulburărilor de somn a celor mici, are mereu timp să îți spună o vorbă bună, să te încurajeze. Să se bucure de reușitele copiilor tăi tipici și să se simtă binecuvântată pentru pașii mici pe care îi fac puiuții ei speciali. Aceasta e Marina pentru mine.

Chiar ieri am avut această amintire pe Facebook:

Așa suntem noi. Și așa îi văd pe toți copiii ei. Când i-am zis asta George era doar o idee. Ideea ei genială. Visul ei de a-i oferi lui David un frățior tipic. La scurt timp s-a anunțat ca o minune și Ilinca. Și am fost amândouă atât de fericite! Ce viitor frumos vedeam în față! Povesteam cu orele la telefon despre bucuria de a ne crește minunile împreună. Autismul și-a arătat colții la Georgel când Ilinca era în burtică, dar am continuat să zâmbim, să sperăm. Nu a fost să fie. Ilinca e și ea ca frățiorii ei. Eu am tăcut. Marina a plâns și apoi a continuat nu doar să spere, ci să lupte! Cum doar ea o poate face. Ea și Gyuri, tatăl lor, care stă mereu cu ei și are o forță incredibilă de a-și iubi familia și a fi totul pentru ei!

Din această cauză vă cer ajutorul. Pentru mine e suficient să știu că Marina și Gyuri cresc trei copii cu autism și trăiesc într-o căsuță de 40mp, pentru a face tot ce pot să îi ajut.

Și e obligatoriu să-și repare acoperișul! 

Așadar, dacă și voi considerați că e suficient, că oamenii aceștia chiar merită ajutați o puteți face donând, orice sumă, în conturile:

Banca Transilvania
RO66BTRL01301201398873XX
Nume beneficiar: Neciu Marina

PayPal
paypal.me/autismdad11

Vă mulțumesc nescris!

Featured image: eva.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 lucruri pe care le fac atunci când nimeni nu mă privește

Ideea acestui articol îi aparține Denisei, care ne-a invitat să ne jucăm în scris și să recunoaștem public anumite lucruri pe care le facem când suntem singuri. Sunt convinsă că și voi aveți astfel de secrete, iar unele dintre ele așa vor și rămâne. Însă pe altele le pot împărtăși cu voi și sper să vă facă plăcere să le aflați. Mulțumesc, Denisa!

Stăpânul inelelor la Miercuri descoperim (quiz)

Oare câte persoane din comunitatea noastră, comunitatea O carte nescrisă, nu au văzut filmele Stăpânul inelelor sau nu au citit cărțile? Sunt convinsă că numărul este foarte mic. Tocmai de aceea, m-am gândit că vă va face plăcere ca săptămâna asta la Miercuri descoperim să faceți un quiz cu întrebări despre această trilogie, atât de […]