Mi-am făcut un obicei ca atunci când vorbesc despre amintiri să le numesc reîntoarceri. Mă reîntorc în momente de bine, de liniște, de calm. Mă plimb printre gânduri și mă reîntorc din ele. Din unghiuri obtuze, spații prea strâmte, temeri nejustificate, cum ar fi teama de necunoscut. Din iubire și râs. Din gustul mâncării de acasă sau extazul descoperiririi unui preparat nou. Și de fiecare dată când revin mă potrivesc repede vieții și zâmbetelor. Dintr-un singur loc însă îmi e foarte greu să mă întorc.
Îl vizitez des! Cu gândul, cel puțin. Și după cum veți vedea imediat, acum și cu gustul!
Când a călători era atât de la îndemână, încât tot amânam pentru că aveam destul timp, am fost într-un loc unde Raiul a poposit pe acest Pământ. Și poate nu aș fi fost atât de marcată de tot ce a însemnat acea experiență, dacă nu aș fi făcut-o alături de mama mea. La acea zi mă reîntorc. Acea amintire.
Deși am mai avut ocazia să mă las încântată de acel gri-albastru perfect, ca atunci, și doar atunci, nu l-am mai simțit.
Întoarce-mă
Le Mont-Saint-Michel este o stâncă granitică (78 m înălțime) în Golful Saint-Malo (NV Franței) din Marea Mânecii, unde se manifestă cel mai reprezentativ fenomen de flux și reflux: în timpul fluxului este insulă, comunicația cu teritoriul continental fiind întreruptă, iar în timpul refluxului devine peninsulă, o limbă de nisip ieșind de sub ape. Stânca este ocupată de un sat (41 locuitori) și o mănăstire fortificată (ridicată începând cu secolul al VIII-lea, până prin secolele al XII-lea - al XIV-lea). A jucat un rol important în istoria Franței, fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze în timpul „Războiului de 100 de ani”.(Sursa text: Wikipedia. Imagine: Arhiva personală)
Când intri în Mont-Saint-Michel e ca și cum ai păși printr-un portal înspre o lume uitată de mult timp. Înspre eternitate, divinitate, măreție și simplitate. De ce vă spun toate acestea? Pentru că poate așa veți înțelege de ce acea vizită mi-a rămas lipită de retina sufletului și revăd totul doar cu emoție. Emoție și gust. Pe care de atunci am tot încercat să le reproduc.
După sute de pași și zeci de poze, după bucurie, smerenie și mirare, ne-am odihnit la un restaurant local și am mâncat pentru prima dată Moules frites (Midii cu cartofi prăjiți). Și nu am vrut să mă întorc vreodată din acea desfătare de simțuri.
Dar de reîntors, da!
Am început să caut ingredientele necesare, rețeta potrivită și deloc în ultimul rând oalele și tigăile ideale. Când gătești în vasele potrivite mâncarea iese delicioasă, nu-i așa? Totul poate părea simplu la prima vedere, însă pentru mine nu a fost așa. A durat mult timp până ce am reușit să realizez acest preparat perfect. Ori poate a fost nevoie să mă tot reîntorc în acea zi?
Rețeta e doar o listă de ingrediente. Pentru a reuși să prepari ceva ai nevoie de emoția care ți-a rămas întipărită în suflet atunci când ai gustat prima dată dintr-un fel de mâncare. Și astfel într-o zi am prins curaj și m-am reîntors în Mont-Saint-Michel pe terasa unui restaurant oarecare alături de mama mea…
Midii cu cartofi prăjiți (Moules frites)
Midii
- 2,5 kg de midii (eu am folosit doar 1kg)
- 5 cepe mici sau 3 medii
- 4 căței de usturoi
- 40 g de unt
- pătrunjel verde
- 300-400 ml de vin alb sec
- sare și piper
Cartofi prăjiți
- 1 kg de cartofi (eu am curățat cât am considerat necesar)
- ulei
- sare
Sunt conștientă că a venit momenul să trec și la modul de preparare. Dar dacă aș face asta fără a vă spune mai multe, ar fi totul pierdut. Oricât aș evoca gustul sau aș lăuda rețeta, nu voi putea reda bucuria de a încerca pentru prima dată o reușită. Deoarece reușita are un gust aparte. Gustul perseverenței și al dorinței. Gustul reîntoarcerii într-un moment drag și reproducerii lui cu ajutorul ustensilelor de bucătărie perfecte. Pentru reușită îți trebuie AMBITION!
Deci savurând o cafea, haideți cu mine în bucătărie!
Prepararea midiilor
Cu toată inima vă recomand să cumpărați midii gata curățate. Se găsesc în toate lanțurile mari de magazine, Carrefour, Cora, Mega Image, Metro, Auchan, la fel ca toate produsele de care aveți nevoie, pe care le găsiți și pe magazinul online Dajar România. Spălați-le foarte bine, cel puțin în trei rânduri de apă. Toate cele care au suprafața crăpată sau sunt deja deschise trebuie aruncate!
Curățați ceapa și tăiați-o mărunt și zdrobiți cățeii de usturoi folosind o presă de usturoi. Pe urmă amintiți-vă! Amintiți-vă de ziua când, de momentul acela, de voi cândva și de el atunci. Uniți-vă simțirea cu pașii de dans al complicității de-a ști ingredientul tainic: amintirea. Reîntoarceri, regustări, amintiri.
Pe urmă puneți untul într-o oală. Una ideală. Fie o oală de inox sau o oală de ceramică cu capac. Eu fiind destul de novice în bucătărie și având experiențe nu tocmai plăcute cu untul, am adăugat și un pic de ulei de măsșine peste el, pentru a nu-l scăpa de sub control și a se arde.
Căliți ceapa până devine translucidă sau sticloasă. Adăugați usturoiul, pătrunjelul și midiile. De aemenea sare și piper după gust. Turnați vinul și puneți capacul. Lăsați-le să fiarbă la foc viu, 6-7 minute, amestecând regulat. Toate scoicile care nu s-au deschis în acest interval de timp trebuie aruncate!
Prepararea cartofilor prăjiți
Cred că în acest moment v-ați reîntors cu mine în cel puțin o amintire! Cartofi prăjiți e pentru foarte multă lume poțiunea magică cu ajutorul căreia reîntoarcerea e posibilă!
Da, se curăță, se taie și se pun să danseze în uleiul încins într-o tigaie de inox. Ori orice tigaie din colecția Ambition România.
Pare totul atât de simplu, nu-i așa?
Și de ce nu ar fi? De ce ar trebui să complicăm lucrurile sau doar ele să ne pară complicate? Mi-a fost greu adesea să fac această rețetă? Da! Pentru că mă reîntorceam la ea ca amintire. Ca emoția unei zile pe care nu mai am cum să o reproduc. Am reușit în sfârșit să o fac atunci când am încetat să mă mai mir de câte înțelesuri poate avea o mâncare anume. Emoție și gust.
Am gătit mult în ultima vreme. Mai mult ca de obicei și poate uneori deloc suficient. M-am reîntors la rețete vechi, pe care le știam de la mama, și am încercat altele noi, mereu cu un colț de acasă în minte. Acasă la ai mei, acasă la mine. Am început chiar să mă folosesc de orice accesoriu posibil pentru a aduce un strop de frumusețe în toată această experiență culinară.
Am ales cu grijă setul de tacâmuri, fața de masă, farfuriile și toate cele necesare unei experiențe de neuitat. Una pe care niciun restaurant din lume nu ar putea-o reproduce.
Totul pentru a crea amintiri. Reîntoarceri. Până la urmă doar despre asta este vorba, nu? Reîntoarceri cu gust.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2021
Ce reîntoarcere superbă! Și eu sunt fan midii, iar rețeta sună delicios (sincer, nu m-am gândit până acum să le combin cu o porție de cartofi prăjiți)
E una dintre cele mai iubite rețete în nordul Franței, iar în Normandia cred că nu există restaurant care să nu aibă în meniu Moules frites 🙂 Mă bucur tare mult că ți-a plăcut! Te pup!
M-ai purtat frumos printre arome şi locuri la care visez.
Mă bucur, Potecuță dragă! Știi că oricând vrei, eu te aștept la mine. Te îmbrățișez!
Frumoasa reintoarcere, felicitari Mona pentru idee!
Mulțumesc din suflet!