Eu sunt… Cine sunt?

Eu sunt… Cine sunt?

ByMona

Dacă ai lua-o de la capăt, tot aici ai fi? De câte ori nu ți-ai pus, oare, această întrebare? Ori ai fi tot tu, ceea de azi? Esti sau nu suma deciziilor tale? Dacă te-ai oprit un pic și ți-ai dat răgaz să găsești răspunsul, înseamnă că rândurile care urmează vor rezona cu tine. Dacă nu, te invit să spui cu voce tare “Eu sunt…” completând cu ce crezi tu că te caracterizează cu adevărat. Ar fi…

Cu toate speranțele sus!

Cu toate speranțele sus!

ByMona

Mă întorc la tine, mare albastră Mi-ar plăcea ca firul narativ al povestirii care urmează să aibă grația și profunzimea mării mele iubite. Să pot stropi cuvintele cu albastrul ei etern. Să-ți fac amintirile să revină ca valurile. Bucuria să-ți fie reperul de navigație spre litoralul românesc. Cine a pus soare în mare? Prima dată când m-am uitat cu atenție la soare cred că aveam șase ani. Mă așezasem pe spate și desenam cerul. Era una dintre activitățile…

Muzeul speranței

Muzeul speranței

ByMona

Am ales ca descrierea visului meu să înceapă așa: Există vise și există aripi care te poartă spre împlinirea lor. Visul meu! Ce blândă asociere de cuvinte. Îmi pare uneori că e ca o mângâiere. Una care îmi alungă îndoielile și mă face să cred că totul e posibil. Că un vis poate deveni realitate. Într-un mâine imediat sau într-un viitor mai îndepărtat. Viitorul meu! Zâmbesc. Oare cum arată viitorul meu? Imaginea pe care o am eu…

Planificatorul de armonie

Planificatorul de armonie

ByMona

În fiecare dimineață am obiceiul de a arunca o privire spre calendarul de pe perete. Nu îl umplu cu “X-uri”, prefer să urmăresc trecerea zilelor prin prisma emoțiilor trăite. Uneori adaug un zâmbet în dreptul cifrei care abia a trecut, alteori un semn de întrebare. Însă de fiecare dată când întorc fila, când o nouă lună începe, număr bucuriile și acopăr îndoielile. Mereu am fost așa. Cumva împărțită între mine și mine. Între cea care ar fi…