Sfârșitul dimineții

Dimineața era încremenită, cum au fost toate în ultima vreme. O amorțeală nefirească a pus stăpânire pe colțul acela de lume și nimic nu părea că o va mai alunga vreodată. Casele, mici forme geometrice perfect conturate, dormeau în spatele liniei de gard viu. Strada era tolănită la soarele abia ivit ca un șarpe negru […]

Ceva. Orice. Sau nimic

Simt că trebuie să scriu. Ceva. Orice. Sau nimic. Doar să îmi las iar degetele să alerge pe tastatură și să umple o foaie albă. Să scriu, să simt, să fiu. De mai bine de o săptămână nu am mai deschis laptopul. L-am lăsat pe birou și nu i-am aruncat nicio privire. De fapt, cred […]

Am fost doar o frunză

A fost ce-a fost, dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar fi povestit și nici eu nu aș fi aflat. A fost odată un copac. Străjuia falnic un ținut desprins din oglinda viselor. O frumusețe, abia dată în pârg, putea fi observată peste tot. Jocuri de lumini, ochiuri de apă cristalină,orchestrele naturii oferind un concert […]