Nescrisele mele
-
Am fost doar o frunză
A fost ce-a fost, dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar fi povestit și nici eu nu aș fi aflat. A fost odată un copac. Străjuia falnic un ținut desprins din oglinda viselor. O frumusețe, abia dată în pârg, putea fi observată peste tot. Jocuri de lumini, ochiuri de apă cristalină,orchestrele naturii oferind un concert spectaculos. Copacul vedea toate acestea și ramurile i se întindeau în încercarea de a îmbrățișa fiecare colț al acestui tărâm magic. De a atinge cerul și a se înveli cu el. Într-o zi, o senzație nouă îl făcu să se trezescă din reverie. Un mic ou, ca o picătură de rouă, i se așeză pe…
-
Dacă ar exista o viață perfectă
Dacă ar exista viață perfectă eu aș face ca în această poză Aș lăsa totul și aș porni în galop pe un câmp plin de iluzii. Aș culege margarete cu gust de cireșe. Aș mușca din soare și aș bea valurile din nori. Vântul ar râde, ar dansa printre picioarele mele și eu aș continua să las urme de pași peste vise. Și, Doamne, ce aș râde! Râde și trăi! Însă, perfectul nu există. În caruselul zilelor continui să mă învârt. Sunt sprijin pentru bucurie sau pentru gânduri care vor să tacă. Alerg stând pe loc alături de cei ca mine și visez la margarete cu gust de cireșe, la…
-
Jurnal nescris. Pagina șase?
Mă gândesc la momentul când am spus primul cuvânt. Bineînțeles că nu mi-l amintesc, dar încerc să îmi imaginez oare ce senzație am trăit atunci. Să fi fost bucurie, uimire, satisfacție? Sau nu eram suficient de dezvoltată emoțional, astfel încât a fost doar ceva firesc. Nici măcar nu știu care a fost cuvântul. Nu îmi amintesc. Dar știu că de atunci am tot rostit altele și altele și, iată, primul a dispărut ca și cum n-ar fi fost. Cel mai mult iubesc cuvintele tăcute. Sunt o specie aparte. Se nasc în mintea mea, dar nu se lipesc niciodată de buze. Nu prind forme și nu se pierd în urechile nimănui.…
-
Să vorbim și să ne bucurăm de iubire!
Când se sărbătorește iubirea? În ce lună, oră, zi? Se iubește altfel astăzi? Se folosesc subtitrări pentru a simți un Te iubesc? Ori ne rușinăm că știm ce zi e azi? Ne bucurăm, zâmbim, facem mișto sau iubim? Da, iubirea e cel mai vândut produs. De import sau autohton nu are importanță. Se vinde, dar nu poate fi cumpărată. Se dă pe gratis, dar lumea bună fuge de pomeni. Cineva, la un colț de stradă, a prins-o într-un buchet de flori, dar suntem prea grăbiți să o vedem. Și mergem mai departe, râzând și arătând cu degetul pe cei cu trandafiri în mână și cu petale în priviri. Însă, dacă…
