Nescrisele mele

  • inima
    Nescrisele mele

    Inima inimii mele

    Vezi tu? Eu nu am multe de oferit. Nici nu știu să mă alint în clipe și să le prefac în infinit. Sunt eu prinsă de cuvânt. Conjug a fi-ul în simțiri și mă pierd printre litere aliniate. Foaie albă îmi e inima inimii. Știi că și inima are propria ei inimă, nu? Păi altfel cum crezi tu că ar putea să bată mai departe, de fiecare dată? Își dă și ea durerile mai departe. Și bine face! Iar inima inimii mele e mică, mică. E o foaie albă de hârtie, hârtie țesută din seva unui cireș înflorit din amintiri. O văd în fiecare dimineață și noaptea când mă mai…

  • Nescrisele mele

    Portretul chinezesc

    Zilele acestea, Diana de la Illusion`s street și De-ale Dianei ne-a întrebat pe grupul ei de pe Facebook care e cel mai citit articol de pe blog. Și cu această ocazie am descoperit la Ana de la A drop of inspiration un articol foarte frumos, de fapt o provocare, și anume Portretul chinezesc. Iar cum mie îmi plac provocările, le-am cerut acordul și am preluat-o și eu. Să vedem despre ce este vorba! Dacă aș fi o carte, aș fi Pollyanna de Eleanor H. Porter. Dacă aș fi un personaj dintr-o carte, aș fi Martin Eden din Martin Eden de Jack London. Dacă aș fi un film artistic/desen animat/serial, aș…

  • Nescrisele mele

    Atunci și mereu

    De foarte multe ori îmi imaginez viața mea ca pe o carte. O carte nescrisă, nerăsfoită de nimeni, doar simțită de sufletul meu. Este o carte simplă. Cred că nu are nici coperți, pentru că deseori e vulnerabilă și nimic nu pare să o protejeze. Sunt doar clipe aliniate care nu au neapărat sens, dar sunt înșiruite destul de ordonat și se vor tot așterne încet, până ce brusc se vor opri. Nu va mai fi nimeni să deseneze ultimul punct, vor fi doar pagini umplute de timp trecut. Da, viața mea e o carte simplă. Însă are două mari părți. Partea întâi și partea a doua. Înainte și după.…

  • Nescrisele mele

    Muzică specială – Leapșă specială

    La începutul lunii, Eva de la Rândurile Evei mi-a lansat o provocare sau o leapșă cum ne place nouă bloggerilor să o numim. Una specială. Una muzicală. Îi mulțumesc Evei, și pe această cale, că s-a gândit la mine și în sfârșit a venit momentul să răspund acestei provocări. Regulile cică ar fi simple, mie nu-mi par deloc așa, însă vă las și pe voi să vă faceți o părere. Prima regulă “Postați o piesă muzicală care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică și ascultăm de obicei la radio sau prin alte părți. Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici…