Povestiri nescrise

  • Povestiri nescrise

    Iarna copilăriei

    Poveste de iarnă cu o portocală de… plastic Autor: Almona Țilea (Almona călătorește) Ilustrații: Anaphielle (Dana Codori) Mărturisesc că nu-mi place iarna nici în povești. Sunt friguroasă și numai gândul că trebuie să mă înfofolesc și să răzbat prin nămeți îmi dă fiori reci. Știu că vă uitați lung și nu concepeți că poate exista cineva care să nu iubească iarna. Vi se pare, probabil, că sunt insensibilă și nu mă emoționează primul fulg de nea ce mi se topește pe nas. Ori că nu mai știu ce este acela Crăciun. Cu brad și colinde, daruri, Moș Crăciun și miros de cozonac cald. Am cunoscut-o pe această doamnă Iarnă, demult,…

  • Povestiri nescrise

    Povești de decembrie

    Bună, dragii mei! Azi se pregătesc ghetuțele, iar bucuria reîncepe să fie simțită. Bucuria de a fi decembrie! Îmi doresc să vă ofer și eu motive de a zâmbi și de a vă face să simțiți frumusețea acestei perioade, și cum altfel aș fi putut-o face, dacă nu prin povești? Luna aceasta vă ofer un cadou special. Vă ofer #povestidedecembrie! Vor fi o serie de texte scrise cu emoție, având miros de iarnă și gust de frumos. Cuvinte așternute de oameni talentați, pe care eu îi admir și îi citesc cu mare drag. Poate unii dintre voi vă amintiți că acum câțiva ani am făcut ceva asemănător, am publicat povești…

  • Povestiri nescrise

    Melcul

    Într-o zi mi s-a legat un melc de picior. Avea un fir invizibil ce îmi strângea glezna dureros și târa mica vietate după mine. La început nu i-am dat mare importanță. Cine aruncă o a doua privire unui melc? Am încercat să-mi văd de drum, lăsându-l în urmă. Dar strânsoarea, ca o mână ce mi se crispase pe încheietură, mă determină să mă opresc și să verific sursa durerii. Nu puteam vedea nimic. Piciorul își păstrase aceeași înfățișare, pielea avea aceeași culoare și absolut nimic obiectiv nu justifica trezirea la viață a terminațiilor nervoase. Cu coada ochiului, l-am zărit. Se oprise și mă privea atent, cu coarnele lui drepte ca…

  • Povestiri nescrise

    Pariu dumnezeiesc cu Noroc și Ghinion- partea 3

    Soarta îi fusese mereu potrivnică. Reușea să se împiedice și pe un drum neted, ca talpa unui bebeluș. Puținele lui reușite s-au spulberat, fără nici măcar să realizeze cum și când. Se spune că și în noaptea când s-a născut, cerul se rupse și apa inundă ogorul alor săi și al vecinilor. Un bătrân mai spurcat la gură, după ce privi deznădăjduit năpasta, scuipă a pagubă și auzind țipetele pruncului nou-născut, scăpă printre dinți: “Ăsta a adus pe lume Ghinionul!”. Vorbele șuierate ale moșneagului s-au lipit de fruntea țâncului și așa însemnat, a pășit în viață. Acum bifase și un divorț, fără vina lui aparent, fusese pur și simplu ghinionist…