Povestiri nescrise

  • Povestiri nescrise

    Schilodul și miracolul

      Întâlnirea cu schilodul mi-a făcut tare bine. L-am văzut mergând pe drumul lui, încercând să nu deranjeze pe nimeni. Nu prea reușea. Își trăgea un picior după el, de parcă cineva uitase să i-l dezlege. Mâinile le ținea la piept, încovrigate, își pierduseră de tot menirea inițială. Chiar nu știu dacă vreodată le putea îndrepta sau folosi. Dar nu aceste particularități ale lui îl făceau să iasă în evidență. Nu! Fața! Doamne, acea față! Nu am să o pot uita cât trăiesc. Hidoșenia ei mă face să nu fiu capabilă nici în a o descrie. Era mutilat! Oamenii se fereau instinctiv, copiii plângeau la vederea lui, câinii fugeau ca…

  • Povestiri nescrise

    Mă mărit!

      Nimic nu poate egala momentul acela! Acel moment când anunți familia că, gata, te măriți. Lasă-le încolo de reușite pe plan profesional sau de ce nu, personal! Până nu spui “Mă mărit!”, nu ai reușit nimic. Așa și ea! Să o numim Zvetlana. Ei bine, Zvetlana a încercat în nenumărate rânduri să primească aprobarea alor ei. Să îi facă să fie mândri. Degeaba! “Mamă, am luat bacalaureatul cu 9,97!” “Felicitări! Nici nu mă gândeam că nu va fi așa!” “Mamă, am intrat la facultatea dorită, cu bursă!” “Ce bine! O să îți trimit mai puțini bani, mă bucur!” “Mamă am terminat șefă de promoție!” “Frumos discurs, dar cam lung!”…

  • Povestiri nescrise

    Supraviețuitorii. Copila.

    Capul îi era băgat între niște perne cu miros fad de naftalină. A deschis ochii storși de lacrimi și l-a privit. Era peste ea, greu, transpirat, în control. Sfredelea în ea cu toată forța, automat, gâfâind pe ritmul unui metronom. Nu mai simțea durerea. Nu mai simțea. Își băgă nasul în perna udă de lacrimi, muci și sânge, murdară de propriile ei secreții, dar care se încăpățâna să păstreze izul de naftalină. A enervat-o asta. A început din nou să se zbată, așa ca o ultimă zvâcnire. Un trup inert cu niște reflexe rudimentare păstrate. “Shhh…stai cuminte! Așa, fii fetiță ascultătoare! Termin imediat! Ești tare bună! Shhh…” A fost. A…

  • Povestiri nescrise

    Un pariu dumnezeiesc cu Noroc și Ghinion – partea 1

    Norocul și Ghinionul erau prieteni de mult timp. De la o vreme se simțeau cam obosiți. Fără a sta mult pe gânduri și-au făcut valiza, mică si mai niciodată folosită, și au plecat împreună în Rai la relaxare. I-a scăpat lui D-zeu un zâmbet, când i-a văzut reveniți pe acele meleaguri, dar cum El știe ce știe nu și-a zis nimănui gândul și i-a omenit pe cei doi cum se cuvine și după puterea Raiului. Trece o zi, trec două și cei doi nu s-ar cam da duși. Îi ia D-zeu mai deoparte și le spune cu o voce blândă:“Dragilor, să nu vă fie cu supărare, dar nu credeți că…