• Povestiri nescrise

    Supraviețuitorii. Copila.

    Capul îi era băgat între niște perne cu miros fad de naftalină. A deschis ochii storși de lacrimi și l-a privit. Era peste ea, greu, transpirat, în control. Sfredelea în ea cu toată forța, automat, gâfâind pe ritmul unui metronom. Nu mai simțea durerea. Nu mai simțea. Își băgă nasul în perna udă de lacrimi, muci și sânge, murdară de propriile ei secreții, dar care se încăpățâna să păstreze izul de naftalină. A enervat-o asta. A început din nou să se zbată, așa ca o ultimă zvâcnire. Un trup inert cu niște reflexe rudimentare păstrate. “Shhh…stai cuminte! Așa, fii fetiță ascultătoare! Termin imediat! Ești tare bună! Shhh…” A fost. A…

  • Nescrisele mele

    Când e vorba de suflet nu sunt Dorian  Gray!

      Citesc peste tot și văd în jurul meu, suflete tinere, bătrâne. Unele disperate de a se agăța de acel teribilism copilăresc, altele de a se îmbătrâni prematur. Oameni maturi copilăroși, copii copți înainte de vreme. Și m-a lovit așa întrebarea, cum o face de obicei, fără avertismente, brutal, așteptând răspunsul pe loc. Și tu, drăguțo, ce suflet ai? Reflex, răspund: tânăr. Nu mă duce capul la mai mult. Și când vorbesc cu mine vocabularul meu e foarte redus, uneori folosesc doar interjecții. Că, na! Sunt eu, mă cunosc și nu am nevoie de conversații dantelate pentru a mă pricepe. Dar bine, bine! Tânăr?! Când eu mă văd atât de…

  • Nescrisele mele

    Momente

    Pentru că azi e despre tine, Minunea mea mare! Azi se împlinesc 5 ani de când mi-ai oferit cel mai frumos statut, acela de a fi MAMĂ! Te iubesc copil minunat, mai mult decât ar putea vreodată cuvintele să exprime! Mi-am adunat laolaltă momentele noastre, ale tale. Așa, le voi putea mângâia mereu cu privirea…La mulți ani, minune! 25 Ianuarie 2018 Eu: Damian, ești mare deja! Pune capul pe pernă și adormi. Poți dormi și singur nu doar la mine în brațe. Damian:Da, sunt mare! Dar nu în asta, mami! În asta încă sunt mic, mic. Eu: Ai cinci ani, eu zic că ești mare! Damian:Da… dar tu nu știi…

  • Povestiri nescrise

    Un pariu dumnezeiesc cu Noroc și Ghinion – partea 1

    Norocul și Ghinionul erau prieteni de mult timp. De la o vreme se simțeau cam obosiți. Fără a sta mult pe gânduri și-au făcut valiza, mică si mai niciodată folosită, și au plecat împreună în Rai la relaxare. I-a scăpat lui D-zeu un zâmbet, când i-a văzut reveniți pe acele meleaguri, dar cum El știe ce știe nu și-a zis nimănui gândul și i-a omenit pe cei doi cum se cuvine și după puterea Raiului. Trece o zi, trec două și cei doi nu s-ar cam da duși. Îi ia D-zeu mai deoparte și le spune cu o voce blândă:“Dragilor, să nu vă fie cu supărare, dar nu credeți că…