Când am pășit în lumea mea mi-a fost frig. Era o lume creată de conjunctură, de viață, de firesc. Clădită de fiecare an care trecea,
-Te privesc de multă vreme. Ești neobosit. De ce nu îți iei și tu o pauză? Ceasornicul mă privea, clipind regulat și netulburat, din acele
“Lasă-mă să mă contopesc cu tine. Să ne întrepătrundem și să ne combinăm albastrul. Te voi mângâia cu vântul și îți voi oferi viața văzduhului.
Într-o zi mi s-a legat un melc de picior. Avea un fir invizibil ce îmi strângea glezna dureros și târa mica vietate după mine. La