• De același autor

    Pe vremea mea…

    -În sfârșit acasă! -Bună, în primul rând! Sau ai fost atât de mult timp plecat încât ai uitat să mai saluți? -Buni Déesse, te rog! Sunt foarte obosit! Abia aștept să mi se răcească motorul și să pot dormi liniștit! -Așa murdar?! Doamne, pe vremea mea nici nu aș fi îndrăznit să pun  vreo roată în garaj dacă arătam ca tine! O, dacă ai ști cum mă lustruia și mă îngrijea proprietarul meu! Mai mare dragul. Avea grijă de mine, nu ca nepotul lui, îți spun. Uite ce face din tine! Nu știu, chiar nu știu ce e cu lumea de azi! -Da, da! Hai mai bine trage-ți husa mai…