• Nescrisele mele

    Bucătăria prin ochii copilului de ieri

    Acum ceva vreme am primit o provocare foarte frumoasă de la Almona. E cu gust de amintiri, cu miros de drag și condimentată cu suflet. Un impuls perfect de care chiar am avut nevoie. Îți mulțumesc mult, Almona! Când bunica/mama gătea, treaba mea era să… Să le privesc cu ochii mari și să visez că într-o zi voi ajunge și eu să am puteri magice. Le vedeam ca pe niște zâne din povești. Nu îmi puteam închipui de unde știu ele să pună tot ce trebuie în oală. Ce incantație făceau în gând de reușeau să obțină un gust atât de bun? Țin minte că dacă fierbea ceva îmi plăcea…

  • Povestiri nescrise

    Început de viață

    Nu am mai scris de mai bine de o lună. Nu aici. Cred că uneori e înțelept să faci o pauză. Inspirație aș fi avut. Mereu am în minte o povestire care abia așteaptă să fie scrisă. De asemenea am și câteva restanțe cu impresii despre cărțile citite și pe care vi le-am promis de ceva vreme. Însă, m-a luat pe sus caruselul numit viață și am ales să nu mă mai împart în zeci de mii de părți, ci să le iau pe toate pe rând, să fac ce pot, când pot. Astăzi revin cu o povestire pe care am scris-o acum ceva vreme. Sper să vă placă și…

  • Nescrisele mele

    Jurnal nescris. Pagina cinci

    Astăzi… sunt parcă mai obosită ca niciodată. Poate e vremea care se joacă cu mine, când acoperindu-mă cu ploaie măruntă ca boabele de linte, când amăgindu-mă cu un colț de soare rătăcit. Sau poate e și statul în casă, oblojind doi copii cu varicelă și rugându-mă să aibă mami dreptate și să o fi făcut-o cândva și eu. Că mai asta mi-ar mai lipsi! Nu vă mai plictisesc cu detalii. Cam atât despre azi. Oboseală, ploaie, miros de pudră mentolată și de povești nespuse. Afară… e frig și ceață și ploaie și toamnă ruginită. Și școală, dar nu pentru piticii mei. Mă gândesc… că zilele trecute a fost Ziua profesorului.…

  • Nescrisele mele

    Amintiri cusute cu parfum de mere verzi

    Azi a plouat toată ziua. Parcă s-a hotărât cerul să plângă. Picăturile de ploaie băteau în geam sacadat. Creau o melodie greu de descris. Acorduri alandala, dar totuși atât de bine orânduite. Sticla acestuia devenise claviatura unui pian ușor dezacordat, dar auzul meu iubea acele sunete. Dirijorul acestei minunate orchestre a naturii era chiar vântul, iar când am deschis fereastra, invitând ploaia să cânte la fel de frumos și pe fața mea, o rafală mi-a umplut  nările cu mirosul ierbii, a frunzelor ude și parcă de nicăieri, cu parfum de mere verzi… M-am lăsat îmbrățișată și mângâiată de atingerea lui și m-am făcut mică, iar gândul m-a legănat spre o odaie…