Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, cum îi priveam pe bunicii mei, cu ochii mari, clipind doar a mirare. M-am trezit în universul lor, când încă îmi lipsea și conștiința sinelui, dar un sentiment de bine mă inunda în clipa când le treceam pragul. Detaliile de peste zi aveau să îmi devină importante … Read more
Am salutat-o râzând pe doamna Mira. Îmi fusese atât de dor de ea! Iubesc felul ei de a vorbi despre iubire, încrederea în oameni pe care mi-o insuflă. Așadar, cu inima bătând note muzicale am intrat în salonul ei. Era abia sosită de la biserică. Mirosea a tămâie și a vânt cald de primăvară. Roșie … Read more
Avea bunica un fel a ei de a împleti amintirile. Le lua una câte una și le îmbina, bune cu rele, iar la sfârșit rămâneai doar cu senzația: ce bine că a fost! Cu vocea ei caldă și calmă. Vorbea de război, de foamete și durere, dar cu un zâmbet pe buze. Îmbinând cuvinte ca: … Read more
Aud un scâncet, mic de tot, cred că doar urechea mea antrenată îl poate percepe. Cu ochii închiși și cu viteza fulgerului, pun mâna pe el și îi bag sânul în gură, să-i pun dop. Nu de alta, dar mi-l trezește pe cel mare care doarme, bine merci, cu un picior pe mine. Îmi vrea … Read more
