• Nescrisele mele

    Ei

    Azi Facebook-ul mi-a reamintit de această fotografie. E bun și el la ceva, din când în când. Și dorul a început să doară… M-am pierdut în ochii lor calzi, care au văzut atâtea, dar s-au transformat într-o oglindă pentru sufletul meu. Le-am sărutat mâinile bătătorite, fine ca mătasea când atingerea lor îmi era mângâiere. Am inspirat mirosul lor, de trudă și ploaie și pământ. Parfum fin de liniște și iubire. Și dorul a început să doară… Au bunicii harul acesta. De a ști să nu fie totul, dar să fie destul. Să lase loc iubirii pentru părinți, dar să împletească o altfel de iubire. Îmbină răbdare, înțelepciune, uneori răsfăț. Îți…