• Nescrisele mele

    În fiecare zi mor mâine

      O zi ce ar fi trebuit să înceapă ca oricare alta, mi-a zdruncinat universul în doar cinci minute. A fost ziua în care a murit tatăl meu. Aveam 13 ani și moartea aparținea străinilor. Din acea zi, în schimb, s-a cuibărit în mine și mi s-a tatuat în suflet și în minte. În acea zi am hotărât că mor mâine. Un mâine atemporal. Dar am conștientizat ca va veni. Am început să trăiesc într-un etern “Carpe diem!”. Am fost și sunt o persoană extraordinar de încăpățânată în a-mi păstra individualitatea gândirii. Așa eram și atunci. Aveam încredere în judecata mea, în alegerile făcute și în niște repere ce mi…