Când mă enervez, am obiceiul să scap printre dinți niște înjurături. Cobor și urc, niciodată nu-mi bag sau scot, dar na! Șuier niște cuvinte, care poate ar face să roșească niște urechi pudibonde. Cu toate acestea, când sunt copiii în jur, încerc să mă abțin. Și am ajuns să împrumut o expresie de la mami. Vreau să înțelegeți. Mama nu a înjurat în viața ei. Sau cel puțin, nu am auzit-o eu. Acum, adult fiind și când chiar nu mai poate, mai zice și ea plină de năduf câte un cuvânt mai deocheat și în secunda doi e roșie ca porodica și s-ar ascunde în baie dacă ar putea. Așadar,…