• Povestiri nescrise

    Plângăcioasa

      Ieri m-am întâlnit cu o plângăcioasă. Mama ei! Mi-a stricat toată ziua! Avea o moacă crispată și îți venea să-i dai palme, măcar să aibă de ce plânge. Nimic nu o mulțumea și trăia ditamai tragedia. Grecii păleau în fața măiestriei dumneaei de a-și creiona viața. Totul era nedrept. Se născuse prea devreme și trăia într-un prea târziu. Nimic nu era din vina ei. Inclusiv alegerile făcute, gândite și întoarse pe toate părțile, nu îi aparțineau. Dacă printr-un miracol era prinsă cu mâța-n sac, Doamne ferește să-și asume vreo responsabilitate! Mereu nefericită, mereu pesimistă. Stinge becul în orice încăpere intră, trebuie să stea în întuneric și să meargă mână-n…

  • Nescrisele mele,  Povestiri nescrise

    Dragoste este? Este! Fericire este? Este! Râs este? Este! Harașo, harașo! Aici e de mine!

    Pe puntea dintre lumi, EA își număra pașii. Făcea șapte în față, se întorcea pe loc și încă șapte în spate. 14 pași ce o duceau dintr-un capăt în altul, pe puntea ei suspendată între lumi. Cadența ei motononă nu era observată de nimeni și nici nu părea a deranja pe cineva. EA era singură, puntea era doar a sa și în jur era înconjurată de bezna necunoscutului. Fadă, comună, fără contur continua să-și numere pașii. Însă această mișcare perpetuă nu părea a o fi deranjând. Nimic nu o obosea, nimic nu o oprea. Continua să numere și să pășească. Iar și iar…iar și iar… La un pas din nesfârșita…

  • Nescrisele mele

    Exercițiu de imaginație

    Imaginează-ți viața ta ca o sfoară întinsă între lumi. De ea sunt agățate pe rând relațiile, serviciul, lucrurile materiale, prieteniile, întâlnirile, tot contextul ce formează Totul, ce îmbinate creează viața ta. Tu, asemeni unui cascador, mergi pe această sfoară, încercând să îți ți echilibrul, urmându-ți drumul spre capăt, spre cealaltă lume. Te folosești de toate lucrurile agățate de acest fir, ca de repere pentru a putea înainta mai ușor. Fiecare pas te duce mai aproape de unul, îndepărtându-te de celălalt, dar în același timp mereu acolo, mereu prezente. Când una din acestea se desprinde și cade, când încep să se desprindă ușor, pierzând relații, job, casă sau un prieten, tendința…

  • Nescrisele mele

    Gândește-te la un când…

    Când simți momentul atât de tare, încât lacrimile se opresc. Nu mai pot curge pe obraji. Nu mai are rost. Se scurg în suflet și încearcă să spele durerea. Dar sufletului nu-i pasă. El își strigă în continuare suferința. Când trupul și sufletul chiar devin Unul. Orice gând, orice trăire te fac să tremuri, să doară. Respirația nu-ți mai aparține, bătăile inimii îți produc groază, pentru că îți amintesc că timpul trece în continuare. Ai vrea să tragi de orice arcuri, sfori, mecanisme doar să-l faci să meargă înapoi, doar câțiva pași. Când momentul îți era necunoscut, când zâmbetul încă avea o definiție, când binele contura concretul, când Divinitatea îți…