Am ascultat, am vorbit, am simțit. Azi încep să mă bucur. De tine, de prietenia noastră! Azi pot spune: sunt fericită! “Mă bucur! Însă, nu pot să nu mă întreb. Starea asta a ta, are de a face cu ce am vorbit noi până acum? Sau e doar momentul, clipa ce îți oferă deschiderea … Read more
“Azi nu vreau să te mai întreb nimic anume. Vreau să te ascult. Tu ai ceva de spus? Un sfat pentru noi?” “Renunțați la frică! Vă este mereu frică de ceva. De viitor, de necazuri, de rușine, de umilință, de singurătate. Dar, cel mai frică, vă este de mine!” “Aiurea! Ce spui tu acolo? Da, … Read more
“Azi vreau să te întreb ceva, așa mai…delicat. De ce îi alegi doar pe unii? Pe ce criterii te faci prezentă în viața cuiva?” “Asta e impresia ta? Că alegerea îmi aparține? Te înșeli amarnic, prieten drag! Eu exist, sunt o posibilitate a fiecăruia. Trebuie doar să fiu văzută și pe urmă simțită!” “Așadar e … Read more
Când vreau să-mi “amintesc” că sunt fericită, că am întâlnit-o și ne-am împrietenit, închid ochii și îmi acopăr urechile. Mă las în voia gândurilor ce trec și ascult starea ce vine. Și simt! Și începem… să vorbim. “Să știi că ești cam scumpă la vedere!” “Așa o fi! Dar ce să fac dacă toți vor … Read more
