• Nescrisele mele

    Știi…e datorită ție!

    Știi…e datorită ție! Viața. Viața mea și a frunzelor galbene. Viața cusută cu zâmbete învelite în vise. Râsul spălat de lacrimi albe. Îmbrățișările ascunse într-un ceas stricat de pe peretele unei căsuțe cu acoperiș ca un baldachin țesut de zâne. Speranța suflată de un vânt cald ca răsuflarea unei stele lipită de Lună. Totul. Știi…e datorită ție! Aș putea spune că ești doar un loc de popas. Un reazăm pentru coate și gânduri. Un scaun sau o bancă desenată pe un lemn ce-și fredonează doina tomnatică a trecerii timpului. Ori chiar aș putea să fiu atât de uitucă încât să te numesc o simplă bancă de școală. Să uit de…