• Nescrisele mele

    De vorbă cu fericirea

    Când vreau să-mi “amintesc” că sunt fericită, că am întâlnit-o și ne-am împrietenit, închid ochii și îmi acopăr urechile. Mă las în voia gândurilor ce trec și ascult starea ce vine. Și simt! Și începem… să vorbim. “Să știi că ești cam scumpă la vedere!” “Așa o fi! Dar ce să fac dacă toți vor să mă vadă cu ochii deschiși!” “Și văd că nici prea mare chef de vorbă n-ai!” “Azi m-ai înnebunit! Nu am auzit altceva de la tine, decât: viața e grea, nedreaptă și nu e corectă, îmi e greu, am responsabilități, nu mai pot! Mă și gândeam că nu are niciun rost să povestim azi. Că…

  • Povestiri nescrise

    Ce nostalgie! Dar și ce fericire!

    Text și ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Din pragul ușii tot privea în casă, de parcă ar intra și n-ar intra. Adineori era doar o copilă care fugea pe ici, pe colo-șa. Miros de portocale desfăcute și cozonaci ce-n sobă se umflau, Pisica ce torcea în colțul ăla și glasuri de copii ce colindau. O mamă și un tată glumind se tachinau, Râzând apoi cu hohot căminu-l încălzeau. Lemnele-n sobă pe rând pocneau, trosneau, Cățelu-n curte tot lătra la cei ce anunțau că e Crăciunul și că sărbătoreau, nu doar pe Iisus pruncul, dar și pe ei, toți cei care se iubeau. Miros de cozonac și de sarmale fierte, o mămăligă…

  • Nescrisele mele

    O zi a mea, ziua mea

    Ieri a fost despre mine. Despre minunile și binecuvântările din viața mea. Despre faptul că fiecare an ce trece nu îmi oferă doar un bilanț, ci un sentiment de împlinire. Da, am mai împlinit un an. Dar parcă de câțiva ani încoace, acest lucru mă bucură. S-a transformat dintr-o simplă cifră, în mii de momente de neuitat. Zâmbete, râsete, uneori lacrimi. Însă nu se mai pierd în neant. Se așează perfect în sufletul meu, dând naștere la amintiri și mulțumire. A fost o zi perfectă. M-am întors în pasul ștrengarului, în copilărie și alături de bucățile mele de suflet, am resimțit-o. Când am revenit acasă pluteam. Oameni dragi și-au oferit…

  • Nescrisele mele

    O simplă joacă

    Joi ne jucăm! Salut, dragilor! Joaca a început de ceva vreme și sper că v-ați obișnuit deja cu îndemnurile mele din fiecare zi de joi. Azi ne vom juca exact ca un copil. Renunț la metafore, subînțelesuri și alte subtilități. Vă invit, pur și simplu, la joacă! După cum v-am obișnuit, vă ofer și jucăria de azi: Oglinda Cred că primul gând vă este: trebuie să mă privesc în ea? Să mă văd cu adevărat? Dar, până la urmă nu despre asta e vorba? Nu acolo îmi doresc să ajung? Sunt deja pregătit pentru asta? Ei bine, nu! Azi nu o vom folosi pentru asta. Pentru a înțelege cu adevărat…