• Nescrisele mele

    Sunt liberă!

    Mă uitam la gheața din ochii lui și încercam să îi vorbesc cu aer cald, pentru a-l revedea. Cândva, îmi amintesc că în spatele negrului, acum înghețat, zărisem un suflet de om. Mi-a și zâmbit adeseori, pierdut în iubire și devotament. Acum mă dezbrăcase de toate păcatele mele și dorințele trupești și avea de gând să mă înfățișeze lumii. Cu urmele neputinței scrijelite pe marginea coastelor. Un schelet ce respira și gândea, dar căruia îi era frică și de propria umbră. Pentru că să ai a o umbră trebuie să te lași privită de soare. Iar pe mine acest lucru mă înspăimânta. Eram nevrednică. M-ar fi ars ca pe lumânarea…

  • Nescrisele mele

    Ceva. Orice. Sau nimic

    Simt că trebuie să scriu. Ceva. Orice. Sau nimic. Doar să îmi las iar degetele să alerge pe tastatură și să umple o foaie albă. Să scriu, să simt, să fiu. De mai bine de o săptămână nu am mai deschis laptopul. L-am lăsat pe birou și nu i-am aruncat nicio privire. De fapt, cred că a început să se confunde cu decorul. Un birou alb pe care stă o carcasă albă, plină de foi albe. Foi nescrise. Am multe restanțe la recenziile nescrise. Am în așteptare povestea promisă în urma sondajului făcut. Vă mulțumesc că ați votat și vă mulțumesc pentru răbdare. Pentru că încă nu pot scrie povești.…

  • Nescrisele mele

    Am fost doar o frunză

    A fost ce-a fost, dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar fi povestit și nici eu nu aș fi aflat. A fost odată un copac. Străjuia falnic un ținut desprins din oglinda viselor. O frumusețe, abia dată în pârg, putea fi observată peste tot. Jocuri de lumini, ochiuri de apă cristalină,orchestrele naturii oferind un concert spectaculos. Copacul vedea toate acestea și ramurile i se întindeau în încercarea de a îmbrățișa fiecare colț al acestui tărâm magic. De a atinge cerul și a se înveli cu el. Într-o zi, o senzație nouă îl făcu să se trezescă din reverie. Un mic ou, ca o picătură de rouă, i se așeză pe…

  • Nescrisele mele

    Dacă ar exista o viață perfectă

    Dacă ar exista viață perfectă eu aș face ca în această poză Aș lăsa totul și aș porni în galop pe un câmp plin de iluzii. Aș culege margarete cu gust de cireșe. Aș mușca din soare și aș bea valurile din nori. Vântul ar râde, ar dansa printre picioarele mele și eu aș continua să las urme de pași peste vise. Și, Doamne, ce aș râde! Râde și trăi! Însă, perfectul nu există. În caruselul zilelor continui să mă învârt. Sunt sprijin pentru bucurie sau pentru gânduri care vor să tacă. Alerg stând pe loc alături de cei ca mine și visez la margarete cu gust de cireșe, la…