Pe aripa unui vis
Zburau amândoi de ceva vreme, aripă lângă aripă, plutind spre necunoscut într-o armonie perfectă. Ea încă simțea amprenta mâinilor ce o strânseseră destul de tare, în momentul când îi dăduseră drumul spre libertate. Avea legat un bilețel de picior. Își știa menirea. Trebuia să zboare până la o destinație anume, purtând cu ea cuvinte, sentimente, trăiri. De fiecare dată își imagina textul purtat, creiona povești și aștepta cu nerăbdare întâlnirea cu destinatarul. Făcuse de nenumărate ori drumuri…