• Nescrisele mele

    Creștinul cu cont de Facebook

    Ne pierdem încet identitatea. Ne negăm valorile și ne murdărim istoria. Ne e rușine cu povești, poate înfrumusețate pe alocuri, dar care ne ofereau eroi, vise, măreție și (de ce nu?) un sentiment de patriotism. Religia o despicăm în infinit și aducem argumente pentru “nu-uri”; nu mai vrem să credem în posibilitatea “da-urilor”. Nicio problemă, la prima vedere. Fiecare are dreptul să creadă ce vrea și în ce vrea. Sau să nu creadă deloc. Însă nu toată lumea e pregătită și capabilă să facă asta. Și până la urmă nici nu ar trebui să o facă. Până la urmă creștinismul ne curge prin vene de 2000 de ani, nu cred…