• Nescrisele mele

    O poză și niște gânduri

    Azi a fost o zi mai grea. Mai plină de mine. Un mine nu prea frumos, fără artificii, doar presărată cu un a fi. Viața nu are filtre, nici butoane de like, iar uneori e doar… viață. Sau doar o simplă zi. Însă, mi-am amintit de o poză și niște gânduri… O poză cu mine și Damian, minunea mea mare, nici nu visam atunci, că peste foarte puțin timp va apărea și Filip, minunea mea mică! Și niște gânduri respirate pentru amândoi: AȘ VREA… As vrea, copilul meu drag, să te feresc de toate relele, dezamăgirile și suferințele lumii. Dar, nu pot trăi în locul tău! Aș vrea, să te…

  • Nescrisele mele

    Două ore, doi copii

    Aud un scâncet, mic de tot, cred că doar urechea mea antrenată îl poate percepe. Cu ochii închiși și cu viteza fulgerului, pun mâna pe el și îi bag sânul în gură, să-i pun dop. Nu de alta, dar mi-l trezește pe cel mare care doarme, bine merci, cu un picior pe mine. Îmi vrea binele, îmi limitează mișcările, pentru a începe sportul de dimineață. Ăsta micu’ suge, suge. Bun, e cinci dimineața, deci începe ziua. Îmi enumerez în minte niște puncte importante ale zilei. Ce-i dau la micul dejun, poate reușesc să merg la baie…ațipesc… “Uoa, Uoa, Uoaaaaa!!!” Ce, unde, când? Ți-ai scăpat dopul din guriță? “Șșș cu mami,…

  • Povestiri nescrise

    În seara de Ajun

    Autor: Camelia Maria Cîmpean, Toamna mea Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Ani de zile ne-am chinuit, eu și fratele meu, să-l prindem pe Moș Crăciun. Am fi vrut să ne spună povești, despre cum este acolo, la el acasă, de unde are bani pentru atâtea jucării, cum poate intra pe gaura cheii și cum ajunge la toți copiii din lume în aceeași seară?! Am încercat să dormim cu rândul, câte două ore fiecare, întâi el că era mai mic, și apoi eu, ca soră mai mare ce mă aflam, așa cum scria acolo, în cărțile de aventuri pe care le devoram împreună. Nu ne-a ieșit. Adormea el primul și, când mă…

  • Nescrisele mele

    Șșșșș…

    Șșșș…vreau liniște. Mă enervează și ticăitul ceasului, ce uită să se oprească. Ce viață lungă are timpul ăsta! Atât de grăbit și atât de sprinten. Fuge pe lângă mine și o dată cu el, fuge lumea întreagă. Șșșș…taci! Taci inimă! Taci timp! Taci gând! Dar culmea! Când liniștea începe să te cuprindă, atunci tu țipi. Sufletului tău nu-i place să îi răpești zumzetul vieții. El vrea gălăgie, trăire, agitație. Pentru că altfel e doar el cu el. Și e prea multă liniște. Șșșș…taci suflete! Taci gând! Ieri zăceam în agonie. Mă simțeam rău, se mai întâmplă. Am simțit la un moment dat cum două mânuțe ridică pătura și îmi așează…