• Nescrisele mele

    Momente

    Pentru că azi e despre tine, Minunea mea mare! Azi se împlinesc 5 ani de când mi-ai oferit cel mai frumos statut, acela de a fi MAMĂ! Te iubesc copil minunat, mai mult decât ar putea vreodată cuvintele să exprime! Mi-am adunat laolaltă momentele noastre, ale tale. Așa, le voi putea mângâia mereu cu privirea…La mulți ani, minune! 25 Ianuarie 2018 Eu: Damian, ești mare deja! Pune capul pe pernă și adormi. Poți dormi și singur nu doar la mine în brațe. Damian:Da, sunt mare! Dar nu în asta, mami! În asta încă sunt mic, mic. Eu: Ai cinci ani, eu zic că ești mare! Damian:Da… dar tu nu știi…

  • Nescrisele mele

    Cine ești tu?

      Cine ești tu, femeia de care se va îndrăgosti fiul meu? Cine ești tu, cea care îl va cunoaște mai bine decât mine? Cine ești tu, care îi vei ști visele, îndoielile, temerile, speranțele și bucuriile, atunci când eu doar le voi putea intui? Cine ești tu, cea care va fi iubită, respectată și răsfățată de el? Cine ești tu, cea care va vedea adevăratul bărbat din el? Acum, inima lui bate în fiecare zi lângă a mea…peste puțin timp îți va aparține, va bate lânga a ta…așa că spune-mi, cine ești tu? Brațele care azi mă cuprind cu atâta dragoste, mâine te vor cuprinde pe tine…cine ești tu?…

  • Nescrisele mele

    Întâmplările mele perfecte

    Minunea mea mare cu părul bălai! Cu ochi albaștri, senini, ce cuprind Universul în cea mai caldă îmbrățișare. Copil cald și moale. Ești ca un pisc de munte ce stă maiestuos, veghind asupra tuturor. Fiecare rază de soare te atinge și îți mângâie fața, luminându-te. Calmul, înțelepciunea și răbdarea sunt lucruri sădite în tine de un hazard fericit. Te las să mi te așezi în brațe și mă pierd în lunga clipă a îmbrățișării. Te ascult, te privesc, te absorb. Fac toate astea cu o inimă ce mereu se întreabă:”de unde atâta noroc pe mine?” Zâmbești, definind Perfectul. Spui:”Te iubesc, mami!”, plămădind Fericirea pură! Și plec în minunate drumeții, mă…

  • Nescrisele mele

    Când vom crește mari

    Era ziua mea acum câțiva ani. Am primit de la Dragul meu un cadou. Ceva simbolic. Eram tineri, încercam să ne clădim viitorul. Și astfel, a apărut o expresie pe care o foloseam destul de des: “Când vom creste mari”. Orice neajuns întâmpinam, știam că se va rezolva “când vom creste mari”. Așa și cu cadoul meu. Era ceva ce urma să se materializeze “când vom  creste mari”. E vorba de această mașinuță. Mi-a dăruit-o zâmbind, spunându-mi:” Azi îmi permit să iți fac cadou mașina ta preferată doar ca jucărie, dar când vom crește mari îți voi cumpăra una adevărată 🙂 ” Era un vis frumos. O mașină sport, mașina celor lipsiti de…