• Nescrisele mele

    Când e vorba de suflet nu sunt Dorian  Gray!

      Citesc peste tot și văd în jurul meu, suflete tinere, bătrâne. Unele disperate de a se agăța de acel teribilism copilăresc, altele de a se îmbătrâni prematur. Oameni maturi copilăroși, copii copți înainte de vreme. Și m-a lovit așa întrebarea, cum o face de obicei, fără avertismente, brutal, așteptând răspunsul pe loc. Și tu, drăguțo, ce suflet ai? Reflex, răspund: tânăr. Nu mă duce capul la mai mult. Și când vorbesc cu mine vocabularul meu e foarte redus, uneori folosesc doar interjecții. Că, na! Sunt eu, mă cunosc și nu am nevoie de conversații dantelate pentru a mă pricepe. Dar bine, bine! Tânăr?! Când eu mă văd atât de…

  • Nescrisele mele

    Un strop de prietenie

    Ce este un prieten? Ce face ca o persoană cu care intri în contact la un moment dat în viață să-ți devină prieten, să se aproprie într-atat de mult de sufletul tău, încât va rămâne mereu acolo? Sunt niște întrebări care cred ca ni le punem fiecare dintre noi măcar o dată. Victor Hugo spunea: “Prietenia înseamnă a fi frate și soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiași mâini.” Eu nu am frați, dar am fost binecuvântată cu niște prieteni minunați. Da, sunt acei prieteni pe care îi poți suna la orice ora din zi sau din noapte. Sunt acei prieteni cu care,…

  • Nescrisele mele

    Gândește-te la un când…

    Când simți momentul atât de tare, încât lacrimile se opresc. Nu mai pot curge pe obraji. Nu mai are rost. Se scurg în suflet și încearcă să spele durerea. Dar sufletului nu-i pasă. El își strigă în continuare suferința. Când trupul și sufletul chiar devin Unul. Orice gând, orice trăire te fac să tremuri, să doară. Respirația nu-ți mai aparține, bătăile inimii îți produc groază, pentru că îți amintesc că timpul trece în continuare. Ai vrea să tragi de orice arcuri, sfori, mecanisme doar să-l faci să meargă înapoi, doar câțiva pași. Când momentul îți era necunoscut, când zâmbetul încă avea o definiție, când binele contura concretul, când Divinitatea îți…

  • Nescrisele mele

    Măi, TREBUIE, hai să vorbim!

    Toată viața mea, am trăit în umbra acestui, TREBUIE! E ca o umbrelă, mereu deschisă, ce umbrește imediatul. Trebuie să fii cuminte. Trebuie să faci asta. Trebuie să iei note mari. Trebuie să te faci medic, inginer, avocat. Trebuie să știi să vorbești măcar o limbă străina. Trebuie să ții casa în perfectă ordine. Trebuie să faci curățenia de primăvară, toamnă, iarnă. Trebuie să pui murături. Trebuie să știi să gătești. Trebuie să te căsătorești. Trebuie să faci copii. Trebuie să-ti cumperi o casă. Trebuie să ai mașină. Trebuie să fii slabă. Trebuie să fii la modă. Trebuie să fii frumoasă. Trebuie să știi ce vrei. Trebuie să fii fericită.…