Dacă ar exista viață perfectă eu aș face ca în această poză Aș lăsa totul și aș porni în galop pe un câmp plin de iluzii. Aș culege margarete cu gust de cireșe. Aș mușca din soare și aș bea valurile din nori. Vântul ar râde, ar dansa printre picioarele mele și eu aș continua … Read more
Îmi vine uneori să-mi construiesc o prispă. Din lemn proaspăt, care miroase a verde amestecat cu urmele lăsate în noroi de viață. Ați mirosit vreodată lemnul? Atunci când pârâie sub mâini obosite, când se curbează după forma bătăturilor celor care-l mângâie. Are un iz aparte. Un iz de pământ și cer amestecate. Da, dintr-un astfel … Read more
-Te privesc de multă vreme. Ești neobosit. De ce nu îți iei și tu o pauză? Ceasornicul mă privea, clipind regulat și netulburat, din acele lui drepte și negre. -Nu te-ai săturat să te învârți în cercul tău perfect rotund și nesfârșit? Mai fă și tu o spirală. Poate chiar un triunghi. Așa aș avea … Read more
Primul țipăt, prima suflare. Își sprijini capul în mâini și după multă vreme simți o lacrimă curgându-i pe obraz. Palmele îi pulsau ritmic. Apăsarea deveni dureroasă. Încerca să oprească bătaia tâmplelor, a palmelor. Dorea liniște și pace. Lacrima îi atinse buza și instinctiv voi să resimtă gustul sărat. Gustul eliberării și al durerii. Nu mai … Read more
