• De același autor

    O noapte albă în Paris

    Mi-a plăcut întotdeauna să călătoresc. Cred că totul a început de la faptul că părinții mei nu aveau cu cine să mă lase pe timpul vacanțelor. Așadar am fost trimisă în tabere de la vârsta de doi ani. Eram nelipsită la Năvodari, Eforie Sud, Predeal, Bușteni. Dacă nu mai erau tabere din care să aleagă, eram împachetată frumos și transportată la bunici. De acolo veneam pleznind de sănătate cu un bagaj de povești și năzdrăvenii demne de pus între niște coperți colorate. Am multe amintiri frumoase, cred că toate au farmecul lor aparte. Însă când încerc să aleg cea mai frumoasă, zâmbesc mereu, în amintirea unei nopți albe. Eram studentă…