• Povestiri nescrise

    Supraviețuitorii. Copila.

    Capul îi era băgat între niște perne cu miros fad de naftalină. A deschis ochii storși de lacrimi și l-a privit. Era peste ea, greu, transpirat, în control. Sfredelea în ea cu toată forța, automat, gâfâind pe ritmul unui metronom. Nu mai simțea durerea. Nu mai simțea. Își băgă nasul în perna udă de lacrimi, muci și sânge, murdară de propriile ei secreții, dar care se încăpățâna să păstreze izul de naftalină. A enervat-o asta. A început din nou să se zbată, așa ca o ultimă zvâcnire. Un trup inert cu niște reflexe rudimentare păstrate. “Shhh…stai cuminte! Așa, fii fetiță ascultătoare! Termin imediat! Ești tare bună! Shhh…” A fost. A…