• Nescrisele mele

    Plouă

    Plouă. Plouă cu stropi mari, rotunzi și limpezi. Parcă toți norii și-au agățat batistele de stele și le-au acoperit. Iar lacrimile lor se revarsă peste pământ nestingherite. Dar simt că sunt lacrimi de fericire. Că s-a întâmplat ceva în cer ce i-a făcut să râdă în hohote. Luna zâmbește undeva ascunsă. Zâmbet de mamă împlinită. Copiii ei, stelele, sunt învelite în batiste de nori, iar văzduhul plânge de fericire. Și Soarele își întinde razele peste curbura Pământului, doar-doar ar putea și el să vadă și să simtă bucuria din această noapte. Ce frumoase ochiuri de apă se formează! Un mozaic de oglinzi ale bucuriei de a fi. Și eu vreau…