• De același autor

    Bucuria de a revedea culorile

    Cândva-undeva-nu știu cum, mă plimbam pe o stradă pustie. Se înserase și ceva din jurul meu mă îndemna să grăbesc pasul. Poate vântul, care începuse să sufle cu putere sau sunetul frunzelor gonite pe asfalt. Ori poate doar senzația că fac parte dintr-o scenă de film. Aceea în care toată lumea strigă: Nu merge acolo! Oprește-te! Însă, tu înaintezi, neauzind spectatorii, transformându-te în actorul pe care toată lumea îl privește cu sufletul la gură. O rafală de vânt schimbă tot acest tablou într-o secundă. Aparent de nicăieri, un afiș se dezlipi cu putere și se prinse de piciorul meu. De parcă se voia a fi citit. L-am luat, destul de…