• Nescrisele mele

    Unde sunt culorile?

    M-am așezat într-un dulap perfect, pentru un copil mic, dintr-o cameră încremenită în timp. Am închis ușile și am pornit lanterna, cu sufletul ghiduș și inima plină. Lumea oamenilor mari am lăsat-o afară. Eu eram mică, într-un colț de dulap cu o lanternă în mână. Am dat peste o cutie plină de piese de lego și am început să râd în amintire. Voiam să construiesc cel mai frumos oraș, plin de verdeață, de copii, de joacă, de fericire. Am pus piesele în două grămezi și am început, încet să aleg una câte una. Erau frumoase, colorate, de diferite mărimi. Am luat una de culoare roșie în mână și am început…

  • Nescrisele mele

    Cum ești? Sunt bine!

      Vreau să știi că ai voie! Ai voie să nu fi bine. Avem cumva codat în sufletul nostru să ne ascundem. Să ne retragem din câmpul vizual al celorlalți și să afișam “un bine” cel puțin satisfăcător. Orice mic semn de slăbiciune e de neiertat. Când cineva ne intreabă:”Ce faci?”, răspundem automat:”Bine!”. Nu stăm să ne gândim la acest bine, e un cuvânt aparent fără substanță, toți facem “bine”. Ce s-ar întâmpla, dacă în momentul asta, te-ai întreba tu pe tine:”Ce faci?”. Oprește-te un pic, respiră calm de câteva ori și răspunde sincer cum te simți. Da, vor exista momente când “binele”, îți va veni firesc. Bucură-te de acele…